Dragostea doare

capitolul 67

*PlaySong*

Masina s-a pus din nou in miscare, intrand inapoi pe drumul principal. Ash parea mult mai relaxat acum, de parca marturisirea sentimentelor sale i-a luat o piatra imensa dupa suflet.

— "Unde mergem mai exact Ash?"

Am intrebat dupa minute intregi de tacere. Inca eram in Anglia, miscandu-ne lent din cauza aglomeratiei.

— "Spania."

A spus el calm, apoi s-a intors spre mine si a zambit. Zambetul sau frumos imi incalzea inima si pentru cateva secunde uitasem situatia noastra jalnica.

— "Asta e...departe!?"

Am spus sceptica. Spania chiar era departe, dar era o tara atat de frumoasa si calda in comparatie cu vremea urata si mohorata a Angliei.

— "Stiu, dar mai tii minte ce ti-am promis?"

— "Ce mi-ai promis?"

Am intrebat amuzata. Relaxarea cu care vorbeam acum imi inducea o stare placuta, care imi linistea treptat corpul.

— "Ca vom merge intr-o tara calda si ca ne vom petrece majoritatea timpului pe o plaja."

A spus acesta razand. Preferam sa mergem in Spania in alt fel de contiditii, nu din cauza tatalui meu disperat, dar mi-am tinut gura inchisa de dragul lejeritatii conversatiei.

— "Abia astept sa ma bronzez. Pielea mea e atat de alba."

Am spus razand. Iar acum ca ma gandeam doar la soarele dogoritor pe pielea mea alba, parca nu ma mai simteam atat de oribil. Micuta noastra conversatie imi indusese o stare placuta si simteam din nou ca am speranta.

— "Nici sa nu te gandesti. Nu vreau sa te vada nimeni in bikini."

Am lasat un raset puternic sa imi paraseasca buzele. La naiba, modul nostru de a schimba atmosfera era aproape bolnav, dar era mult mai placut sa radem pe seama unor lucruri banale decat sa fim incordati ca mai devreme.

— "Unde vom locui mai exact?"

— "Madrid. Tata are acolo o veche cunostinta."

— "Suna bine."

Am spus simplu apoi am privit pe geam. De parca nu era de ajuns starea noastra atat de proasta, incepuse sa ploua.

— "Se pare ca va ploua."

A spus Ash calm. Cuvintele sale pareau atat de normale, dar a fost ceva in spatele lor care mi-a facut sangele sa imi inghete in vene. Nu intelgeam daca doar deveneam paranoica sau Ash vorbea cu dublu inteles.

Am hotarat sa ii ignor cuvintele, apoi mi-am indreptat atentia spre cerul innorat. Picaturile de ploaie erau din ce in ce mai mari si se spargeau puternic de parbrizul masinii, ingreunandu-ne vederea.

Deja ploua torential, iar prin norul de ploaie am putut vedea ca eram deja la periferia orasului. Ash continua sa conduca atent, incetinind considerabil. A condus in jur de zece minute, apoi ploaia salbatica a parut sa se mai domoleasca, ajungand in final sa picure incet.

Masinile se imputinau din ce in ce mai mult, iar Ash a zambit multumit. A accelerat din ce in ce mai mult fara a stii ca in fața noastra, la cativa metri, se intindeau cateva masini blocand drumul.

Am simtit ca mi-a cazut inima in stomac, apoi imediat un tremurat incontrolabil a pus stapanire pe trupul meu. Stiam deja ca aveam un atac de panica, caci deja imi simteam tot capul vajaind si simteam ca in urmatoarele secunde urma sa lesin.