Dragostea doare

capitolul 57

Am intrat sfioasa pe usile sectiei de politie. Tatal lui Ash a fost tot timpul in spatele meu, incurajandu-ma. Mama lui Ash statea pe unul dintre scaune, tinand in mana un pahar de cafea. L-a lasat pe scaun si a venit spre mine, atunci cand mi-a sesizat prezenta.

Aceasta si-a inconjurat bratele in jurul meu. Am acceptat cu drag imbratisarea calduroasa.

— "Chloe, esti atat de palida."

A spus, analizandu-mi chipul. Adevarul era ca, ma simteam epuizata. Toate actiunile petrecute astazi mi-au zdrobit puterea interioara.

— "Imi pare rau pentru tot."

Am spus privind-o in ochi, apoi am privit in podea rusinata. Aceasta doar m-a privit bland, apoi mi-a mangaiat obrazul. Privirea ei s-a intristat cand mi-o observat vinețeala de sub ochi, apoi a privit spre Harry cu subinteles. Acesta doar a aprobat tacut.

— "Nu trebuie sa iti ceri scuze. Tu nu ai facut nimic."

— "Dar este vina mea, daca nu eram eu, Ash nu trecea prin asta acum."

— "Chloe, nu este vina ta. Ash a facut toate astea pentru ca te iubeste, dar in niciun caz nu e vina ta."

— "Ma simt oribil."

— "Te inteleg perfect draga mea. Dar trebuie sa ramai puternica. Si stai linistita, nu e prima oara cand Ash e arestat si probabil nici ultima."

Am zambit trista. Stiu ca si ei erau ingrijorati, dar incercau sa ma faca pe mine sa ma simt mai bine.

— "L-ati vazut?" Am intrebat dintr-o data.

— "Da, am vorbit putin cu el."

— "Cum este?"

Am intrebat, fiind totusi speriata de raspuns.

— "Intreaba incontinuu de tine."

Am zambit melancolica. O alta lacrima mi-a curs in josul obrazului. Chiar si asa, in postura asta, Ash se gandeste tot la mine si la binele meu.

— "Chloe, linisteste-te, plangi prea mult."

A spus mama sa, intristandu-se. Avea dreptate, chiar plangeam prea mult dar nu ma puteam abtine. Era un mod de a ma elibera de presiune. Aveam prea multe pe cap. Ash era arestat, am fost martora unei crime la urma urmei. Iar parintii mei, iubesc prea mult banii si puterea decat propriul copil.

— "Pot sa il vad?"

Am intrebat cu speranta. Cei doi s-au uitat unul la celalalt compatimitori.

— "Sa vad ce pot sa fac."

A spus Harry, disparand in spatele unei usi. Probabil vorbea cu ofiterul sau ceva de genul, naiba sa il ia de politist. M-am asezat ametita pe unul din scaune. Aveam impresia ca vad stele verzi, iar privirea mea devenea din ce in ce mai intețosata. Iar simteam nevoia disperata de a vomita, dar am incercat sa ma abtin.

Mama lui Ash m-a privit speriata. S-a lasat pe vine, langa mine.

— "Chloe, trebuie sa te calmezi. Esti bine?"

— "Sincer nu ma simt deloc bine. Sunt extenuata, vad totul dublu."

— "Ai mancat astazi ceva?"

— "De dimineata, la pranz nu am mai apucat."

— "O sa ma duc sa iti cumpar ceva de mancare. Ai vreo preferinta?"