Dragostea doare

capitolul 50

— "Nu vreau sa raman singur."

Am spus brusc. Stateam intinsi in pat, unul langa celalalt privind tavanul. M-am intors pe o parte, cautandu-i privirea calda. Si-a asezat palma fina pe obrazul meu, dupa ce s-a intors cu fața spre mine.

— "Sunt aici, bine?"

— "Promite-mi ca nu o sa ma parasesti."

Vocea mea era usor aspra, insa doar incercam sa tin captiva durerea dominanta. Prin fața ochilor mi-a trecut imaginea in care ea imi cerea disperata acelasi lucru. Zilele acelea pareau atat de indepartate.

— "Promit Ash."

Mi-a zambit timid, apoi si-a presat usor buzele de ale mele. Doamne, as fi stat asa o eternitate. As fi in stare sa opresc timpul in loc, doar pentru a ramane vesnic langa ea. Era o iubire pe care nu o puteam descrie in cuvinte, oricat de mult as fi incercat. Era ca o dependenta bolnava de care nu mai poti scapa niciodata, oricat de mult ai incerca. Singura diferenta era ca eu nu voiam sa scap.

Sincer, inca nu stiam cum vor decurge lucrurile de acum inainte, dar nu ne grabeam. Vom lasa totul sa vina de la sine, si in ciuda a tot ceea ce suntem si facem, ar trebui sa ne comportam ca doi adolescenti normali.

— "Te mai holbezi mult maimutico?"

Am spus amuzat, dupa minute lungi de tacere. Dar in sfarsit, era o liniste placuta.

— "Imi era dor de tine, atata tot."

— "Si mie. Am simtit ca innebunesc."

Am spus tare, sarind peste ea. I-am sarutat fața in nenumarate randuri. Inca o tineam captiva in bratele mele, devorandu-i apoi buzele.

— "Da-mi drumul!"

Tipa amuzata in bratele mele, insa fara rezultat. Inca nu voiam sa ii dau drumul.

— "Inca nu m-am saturat de tine."

I-am soptit undeva prin par, inhalandu-i mirosul dulce. Simteam insa ca o strivesc cu greutatea mea asa ca, am revenit la pozitia initiala.

— "Ti-e foame?"

— "Putin. Oricum, cat e ceasul?"

— "Probabil undeva la 3 dupa amiaza."

— "Drace, parintii mei ar trebui sa ajunga acasa in orice moment."

— "Atunci ar trebui sa ne grabim nu?"

Am spus amuzat, tragand-o de picioare jos din pat. Doar s-a strambat rautacios la mine.

— "Cu ce ar trebui sa ma imbrac?"

— "Mergem sa mancam, ia-ti ceva lejer."

— "Cat de lejer?"

A spus raznad, tinand in mana o pereche de pantaloni sport. Am inceput la randul meu sa rad.

— "Poate prea lejer?"

— "Dispari."

A ras, apoi mi-a aruncat pantalonii in fața. A mai scormonit cateva minute printre haine, alegand pana la urma blugi negri si un hanorac.

— "Pe bune?"

Am tipat exasperat cand am observat ca dispare in baie cu hainele in brate. M-am lasat dramatic pe pat, asteptand inca alte cinci minute.

— "Ok, cred ca sunt gata." A spus pieptanadu-si parul.

— "Doar daca ai de gand sa mergi in papuci."