Dragostea doare

capitolul 33

  Trecuse o luna, o afurisita de luna de cand Chloe era in coma. Am vizita-o in fiecare zi de atunci, dar o puteam sa o privesc doar cateva secunde, prin geamul de la usa. Gorilele tatalui ei, erau in permanenta langa ea. As fi putut sa intru in salonul ei doar cu tancul.

Stateam si priveam de la geam, in camera ei. Acum era goala, nu mai era Chloe sa se fataie prin dreptul geamului. Ii strangeam bratara intre degete. O stiam de atat de mult timp, dar inca nu i-o inapoiasem. Acum, in afara amintirilor, bratara mai era singurul lucru care imi ramasese de la ea.

Nu stiam cum sa fac, cum sa intru in spital fara sa fiu vazut de maimutoii aia. Chloe deja se trezise de o zi. Eram atat de fericit. Vom putea fi din nou impreuna, dar trebuia sa ajung la ea inainte de toate astea. Nu puteam doar sa astept sa isi revina complet si sa se intoarca acasa. Sigur avea nevoie de mine, sigur era speriata. Sigur tatal ei, acum incerca sa ii bage minciuni despre mine in cap. Sper doar ca, nu e atat de naiva sa le si creada. Chloe e mai puternica decat atat. Stiu asta cu siguranta.

Imi doream nespus de mult sa patrund cumva in salonul ala nenorocit. Am asteptam o luna, sigur mai asteptam cateva zile, dar acum era diferit. Era treaza, singura si irascibila. Trebuia sa fiu langa ea. Acolo era locul meu.

Fara un plan concret in minte, am urcat in masina indreptandu-ma spre spital. La dracu, ii si impusc daca e nevoie. Pentru Chloe sunt in stare de orice.

Am parcat masina si am incercat sa imi reglez respiratia. Trebuia sa o fac, trec prin ei si tot ajung la iubita mea. Am urcat scarile in fuga, evitand sa iau liftul. Nu voiam sa dau cap in cap cu instabilul ala mintal.

Am ajuns la etajul patru, unde era salonul lui Chloe. Exact cum ma asteptam, cei doi barbati erau langa usa ei. Mi-am tras gluga pe cap, incercand sa imi acopar fata. Am facut cativa pasi, nu stiam cum sa procedez mai exact. Eram praf la improvizatii. Inainte sa mai spun eu ceva, unul din ei a vorbit, luandu-ma prin suprindere.

- "Intra, Chloe te asteapta de doua zile."

- "Ce? De ce ati face asta?" Am spus destul de nesigur.

- "Asculta omule, avem si noi o inima. Chloe e devastata. Nu mananca, plange incontinuu. Sefu' ajunge in douzeci de minute. Du-te odata."

I-am privit sceptic, apoi am intrat hotarat in salon. Chloe statea intinsa in pat, cu spatele spre usa. M-am repezit spre ea, prinzandu-i palmele in maini.

- "Chloe, Doamne iubire. Chloe, iarta-ma, nu am putut sa am grija de tine, nu am putut sa vin la tine pana acum, tata tau...nu am putut Chloe."

Privirea ei era speriata, pierduta, dar cand m-a privit si a realizat ca sunt chiar eu, ca sunt chiar langa ea, a izbucnit puternic in plans si m-a cuprins cu bratele ei subtiri. Nu am mai bagat de seama toate firele, perfuzia, am uitat de tot si m-am napustit si eu asupra ei luand-o in brate. O strangeam atat de tare de parca maine ar fi sfarsitul lumii. Voiam sa o bag in sufletul meu si sa nu ii mai dau drumul niciodata. Plangea, plangeam si eu. Suspinele ei imi rupeau inima, dar in acelasi timp ma readuceau la viata. Sa o vad aici, vie, chiar daca e inca ranita si plange, era ca o binecuvantare.

Buzele meu s-a izbit puternic de ale ei. O cautam cu atata nerbdare. Imi miscam buzele frenetic peste ale ei. Erau tot dulci, dar lacrimile sarate ii dadeau un gust ciudat, dar eram atat de fericit. Ii puteam simti din nou gustul, mirosul. Puteam sa sarut din nou acele buze moi.

In incercarea noastra grabita de a ne saruta, ne-am ciocnit pana si dintii intre ei. Am inceput sa rad peste buzele ei. Inca o tineam strans in brate.

- "Chloe, tatal tau mi-a spus ca ai murit. Am crezut ca o sa imi dau duhul in tot timpul asta."

- "Si mie mi-a spus ca stii asta si ca ai trecut peste, ca ai o noua iubita."

- "Stii ca nu ti-as fi facut asta niciodata. Nu vreau o alta femeie in viata mea. Tu esti tot ce am nevoie. In tot timpul asta credeam ca mor, ma puneam sa dorm rugandu-ma sa nu ma mai trezesc. Si tu crezi ca mi-ar fi ars sa ma vad cu alte femei? Prostuto."

- "Nu l-am crezut oricum. Stiam ca minte, ca vrea sa ne desparta, chiar daca ce a facut a fost atat de josnic."

- "Doamne cat de dor mi-a fost de tine."

Plangeam, radeam, nici noi nu stiam ce facem. Ne strangeam unul in bratele celuilalt. Eram atat de fericit. Bratele mele mari o presau la pieptul meu, si imi era imposibil sa nu vad cat de mult a slabit. Faptul ca si-a revenit din coma, a facut ca ranile sa ii se mai vindece, dar era din ce in ce mai slaba.

- "Chloe, mananca. Tu vezi cat ai slabit?"

- "Tu ai mancat?"

- "Nu..."

- "Atunci cum te asteptai ca eu sa mananc?"

Lacrimi amare imi curgeau pe fata. Cat de mult putea sa ma iubeasca. Chiar si in situatia ei deplorabila, s-a gandit pana im ultimul moment la mine. I-am sarutat fruntea calda. Acum era din nou rozalie in obraji, iar trupul sau emena caldura.

Pe masuta de langa noi, era o plasa cu mancare. Am desfacut caserolele care contineau piure si piept de pui, iar alta era plina cu un fel de tocanita. Am luat o bucatica de paine si i-am dus-o la gura. Cu ochii plini de lacrimi, a mestecat usor painea. Acelasi lucru l-a facut si ea cu mine. Mainile sale tremurau usor. Imi simteam sufletul rupt in bucati. Imi curgeau si mie lacrimi neincetat pe fata. Daca nu ai mancat niciodata cu lacrimi in ochi, nu stii ce gust are viata.

Stiam ca parea atat de patetic. Eu, un om atat de mare si puternic. Atat de dur, de insensibil, atat de rau, sa plang in halul asta. Sa nu imi pot stapani emotiile. Sa plang zilnic timp de o luna. Dar Chloe a sapat adanc in mine, si a gasit un alt om. A gasit un om care iubeste ploaia, focul. Un om care care iubeste, a gasit pe cineva bland, ingaduitor, afectuos. A gasit pe cineva care in secunda doi si-ar da viata pentru persoana iubita. Nu stiam ca pot fi un astfel de om. Credeam ca e imposibil.

- "Te voi scoate de aici, Chloe. Iti jur pe ce am mai scump ca te voi face cea mai fericita femeie din lume, imediat dupa ce te refaci si plecam de aici."

- "Am incredere in tine iubitule."

- "Te iubesc. Te iubesc ma auzi? Te iubesc."

I-am spus in nenumarate randuri. Voiam sa ma asigur ca stie ca o iubesc. Sa nu se indoiasca niciodata de asta.

Usa de la salon s-a deschis, lasand la iveala unul din oamenii nenorocitului. Mi-a facut un semn scurt din cap, facandu-ma sa inteleg ca va ajunge aici din secunda in secunda.

I-am prins capul usor lui Chloe in palme.

- "Trebuie sa plec acum iubire, promit ca ma intorc maine."

- "Te iubesc."

- "Te iubesc dragoatea mea, ai grija de tine si sa papi din nou mai tarziu. Te iubesc."

Am saruta-o de cateva ori delicat pe fata, apoi am iesit afara din salon, lansand-o in urma mea trista. Stiam ca imediat cum voi pleca, o sa planga. Unul dintre barbati inca se tinea dupa mine.

- "Mersi  ca, stii tu, ca ai facut asta pentru noi."

- "Nu, de fapt, eu voiam sa imi cer scuze pentru faza aia de atunci. Nu stiam ca dragostea voastra e atat de puternica. Nu am mai vazut demult o iubire atat de sincera si pura."

- "Ai grija de ea, cat nu sunt eu prin preajma, te rog."

- "Te-am vazut mereu, stii tu, in fiecare zi veneai si o priveai prin geam cateva minute, apoi plecai. Eu si colegu' deaia dispaream subit, ne-a parut rau de voi.

Am aprobat apoi am plecat spre casa. Pe o parte mi se parea bizar ajutorul lor. Daca era doar un plan de al lor? Am oftat obosit si am parcat in fata casei. Voiam sa imi fac un dus si dorm. Dar parca nu ma mai lua somnul, in sfarsit realitatea era mai frumoasa decat visele. Chloe e bine. E bine.