Dragostea doare

capitolul 20

Ash deja adormise, iar eu inca stateam sa ma gandesc la tot ceea ce imi spusese. Totul parea ireal, dar il credeam. Din nu stiu ce motiv, chiar il credeam. Semnele au fost destul de clare tot timpul dar am fost prea furioasa si nici in o mie de ani nu mi-ar fi trecut prin minte ca, tatal meu, este bariera dintre mine si Ash.

Ce era de facut acum? Nu puteam tine ascuns tot ce am aflat dar nici nu il puteam confrunta. Tot ceea ce face e problema lui dar nu vreau sa se mai amestece intre mine si Ash, atata tot. Sper doar ca va intelege.

Ash inca doarme atat de linistit, intins pe patura. Capul sau se odihneste pe abdomenul meu. Ma simt atat de fericita dar totusi privesc trista si speriata spre viitor. Ma tem pentru siguranta noastra si inca ma rog si sper, ca tatal meu nu este atat de barbar.

Sunt inca confuza. Am multe lucruri de recuperat. Viata mea a fost partial o minciuna. Acum defapt, numai stiu nimic concret. Cine e mama si tatal meu? Ce fac ei pana la urma? Cum am aparut eu si de ce au tinut totul ascuns? De ce se comporta asa cu Ash? Refuz sa cred ca este vorba doar de ranchiuna tatalui meu. Este cu siguranta ceva mai personal si mai grav de atat. Ceva ce inca nu stim. Sau ceva ce Ash inca imi ascunde... Gandurile mi-au fost imprastiate de vocea profunda si somnoroasa a lui Ash.

-"Nu dormi iubire?"

- "Ma gandesc Ash, totul ma depaseste."

Ii raspund sincera, chiar daca acest raspuns il poate deranja. Gata cu minciunile, gata cu prostiile. Trebuie sa fim sinceri de azi inainte, daca vrem sa trecem cu bine peste situatia asta. Ash se ridica in capul oaselor privindu-ma serios. Pe bune? Omul asta nu e niciodata speriat? Ingrijorat? De ce e mereu cu un pas inaintea mea? De ce e atat de calm si calculat?

- "Sincer, si eu ma gandeam la asta. Sunt putin ingrijorat totusi."

- "Serios? Pentru ca nu prea arati ingrijorat deloc."

- "Crezi ca rezolv ceva daca o iau razna?"

- "Insinuezi cumva ca am luat-o razna?"

- "Ce? Nu iubito, doar ca unul din noi mereu va trebui sa ramana lucid. Eu sunt mai mare si eu trebuie sa fiu mai responsabil. Tu o sa mai clachezi din cand in cand..."

- "Iubire, calmeaza-te, doar glumeam."

Ash zambeste usor si imi saruta delicat interiorul palmei. Cu toate astea are dreptate. Am nevoie de sustinere, am nevoie sa ma agat de ceva pentru a nu ma prabusi, iar el este stalpul meu de sustinere. Trebuie sa fie tare, pentru mine, pentru noi.

Ochii mei inlacrimati il privesc insistent dar totusi la final imi fac curajul sa zambesc. Bun venit in viata mea Ash.

   Din perspectiva lui Ash

- "Deci, ce urmeaza acum?"

- "Nu stiu iubire, poate ca ar fi cazul sa ne imbracam si sa plecam. Suntem totusi doi adolescenti, liceeni, care au un autocar de prins."

Ash incepe sa rada, apoi isi trage hanoracul pe el.

- "Te iubesc, stiai?"

- "Si eu te iubesc, poate mai mult decat ma iubesti tu pe mine."

- "Nu cred ca e posibil. M-ai facut sa fiu nebun dupa tine."

- "Hmm...si daca iti va trece?"

- "Niciodata."

Tonurile noastre erau glumete si rapid am strans si lucrurile dupa jos. Le-am aruncat in porbagajul masinii si am intrat din nou pe autostrada.

- "Mai avem mult?"

Am intrebat din nou, poate pentru a treia oara in ultima jumatate de ora.

- "Putin iubire, o ora."

- "Asa spui de treizeci de minute."

- " Ce ai zice daca doar ai dormii pana ajungem?"

- "Exclus. Dorm cand ajungem acolo."

- "Nu esti obosita? Eu unul as trage acum un pui de somn. De...cateva ore?"

Amandoi am izbucnit in ras. Totul era atat de diferit acum. Situatia se intorsese la 180 de grade. Totul era schimbat acum. Eram atat de fericiti dar inca nu stiam ce ne va astepta.

Am mai pus cateva melodii, iar dupa inca o ora am putut sa vad din nou o padure, mult mai deasa si intunecata decat cea dinainte. Ash a intrat prudent  pe cararea ce ne ducea in adancul padurii. Ce excursie normala e asta? Profesorii vor sa scape de noi si nu stiau cum?

Acesta s-a uitat la mine incruntat. Nu ma pot intreba de ce, pentru ca si eu il priveam la fel de confuza. Am mai inaintat inca cateva minute, abia apoi zarind multimea de corturi si focul de tabara pe care deja il facusera. Am parcat masina pe undeva printre copaci. Cand am coborat am fost asaltati rapid de catre prietenii lui Ash.

- "Ce a durat atat? Credeam ca nu mai ajungeti."

- "Ne-am cam ratacit prin preajma de cateva ori."

Ash isi masa stanjenit ceafa privindu-ma cu subinteles. Ne-am ratacit de cateva ori dar ne-am si luat o pauza cam mare de la condus.

- "Veniti aiuritilor, astia deja au facut focul. Daca mai stateati putin, pierdeati toata distractia."

Mi-am dat ochii peste cap, iar Ash mi-a prins mana bland in timp ce mergeam spre foc. Deja simteam ca o luam razna. Eram in al noualea cer. Toate privirile s-au intors asupra noastra. Niciun nu a avut curajul de a spune ceva, dar privirile lor spuneau tot. Nu ma simteam stanjenita, defapt le priveam superioara pe restul fetelor. Trebuiau sa stie ca Ash imi apartine de acum, este al meu. Doar Amelia ma privea fericita.

Ne-am asesat pe una dintre paturile care erau intinse pe jos, langa foc. Doua pahare au ajuns rapid in mainile noastre. O fata blonda ni le-a intins si a privit dezgustata spre mine.

- "Ceai."

A spus aceasta privindu-ma in continuare la fel de urat.

- "Defapt, eu chiar vreau ceai."

Am spus acru si am aruncat paharul cu tot cu bautura in foc. Ash mi-a urmat exemplul.

- "Ai auzit-o pe iubita mea. Adu-ne doua ceaiuri."

Amelia si Dean au inceput sa rada, iar aceasta a venit apoi si mi-a oferit o imbratisare lunga.

- "Ok, ok, prieteni. Am stat destul sa privim focul. Ce spuneti de o poveste de groaza?"

Dean avea chef de misto sau ceva de genul, pentru ca, pe bune? O poveste de groaza? Majoritatea au pufnit dar acesta s-a uitat urat la ei. Ok, poveste de groaza sa fie. Dar nici o poveste de groaza nu se va compara cu ce va urma cand vom ajunge acasa.

Heiiiii. Stiu ca este scurt, mai ales ca a durat atat pana l-am pus. Dar am avut niste probleme la scoala si a trebuit sa le rezolv. Pe langa asta, am mai avut si niste probleme personale. Am fost destul de afectat. Am incercat si inca incer sa trec peste. Sper ca voi reusi. De aceea capitolul este cam neinspirat si sec. Dar ma voi revansa in urmatoarele, pe care sincer, nu stiu cand le voi posta, tinand cont ca vin sarbatorile. Sper sa le postez in vacanta, macar cateva.

Inca cevaaaa, anul asta dau bacul si voi posta mai greu. Sper sa ma intelegeti si sa nu renuntati la carte. Voi posta chiar daca mai rar. Cartea va avea un final cu siguranta. Nu uitati sa va lasati parerea in comentarii. Va pupiiii!!!!

Cititi va rog ce am scris la sf capitolului!!!