Dragostea doare

capitolul 68

— "Ti-am spus ca eu mereu castig. Intr-un fel sau altul."

A spus omul pe care l-am considerat tata ani la rand. Privirea lui era victorioasa, iar zambetul sau libidinos ma dezgusta.

Acesta continua sa ma priveasca curajos in ochi. Fara a stii de unde mi-a venit ideea sau fara a stii ca pot face asta, mi-am adunat toata saliva din gura, apoi l-am scuipat fix in ochii aia pe care imi doream atat de mult sa ii scot.

Acesta a fost socat pe moment, apoi si-a scos lent o batista din buzunarul sacoului cu care s-a sters dezgustat.

— "Am terminat aici!"

A urlat el, ordonandu-le oamenilor lui sa urca in masini. Realitatea m-a ajuns din urma atunci cand m-am simtit luata pe sus de doua brate masive. Am incercat sa il lovesc cu mainile si picioarele, continuand sa ma zbat in bratele sale, insa fara folos.

Am inceput din nou sa tip si sa plang isteric. Nu ma puteau lua de langa Ash, voiam sa rama acolo. Sa stau langa trupul sau pana ma sting si eu din viata.

Acesta m-a impins puternic in masina, apoi a urcat pe bancheta din spate langa mine.

— "Animalelor, lasati-ma sa cobor."

Am continuat sa tip disperata in masina. Nu credeam ca se intampla toate astea, credeam ca e doar un cosmar din care ma voi trezi in curand.

Cosmarul s-a adancit mai mult atunci cand am simtit masina cum s-a pus in miscare. M-am intors pe bancheta, privind neputincioasa cum Ash ramane in urma, apoi cum ramane doar un punct din el pana dispare definitiv.

Am dat drumul altor lacrimi fierbinti. Deja plangeam si ma comportam ca o isterica, dar nu imi pasa in momentul ala de nimic. Loveam in stanga si in dreapta mea in speranta ca imi vor da drumul.

— "La dracu cu voi!"

Am tipat in fata lor pana am simtit ca raman fara glas. Tata s-a intors furios din fata, scotand pistolul chiar in fata mea.

— "Daca nu taci dracului din gura aia, te impus direct in frunte."

Tonul sau era rece, iar eu pentru cateva secunde am amutit. L-am privit inspaimantata. Cum putea sa se comporte asa cu propriul copil? Mi-am adus aminte insa, ca si eu purtam un copil in pantece, asa ca am tacut din gura.

M-am lasat epuizata in scaun, plangand silentios. Voiam sa tip, sa urlu, sa imi exteriorizez durerea, insa nu puteam. Imi ramasese doar sa imi inghit propriile suspine.

Am inchis ochii terifiata, figura mare si frumoasa a lui Ash aparandu-mi in minte. Am schitat un zambet plin de durere, apoi am lasat lacrimile calde sa imi aline obrajii.

Ma simteam fara vlaga, fara putere. Voiam sa dau atat de mult timpul inapoi. Sa nu-l las pe Ash sa coboare din masina...

Eram atat de speriata si desi vazusem cu ochii mei cum glontul i-a sfasiat carnea, speram din tot sufletul ca inca era cumva in viata. Doar speranta imi mai alina acum inima si micuta faptura din pantecul meu care imi va aminti mereu ca am un motiv pentru a lupta.

Desi incercam sa raman pozitiva si sa nu ma mai gandesc, imaginea lui Ash tot imi aparea in spatele ochilor inchisi.

Refuzam sa cred ca nu il voi mai vedea vreodata. Ca nu ii voi mai simti trupul cald si sarutarile infometate. Iar acum realizam ca fara Ash, eram doar o prada aruncata in cusca leilor. Lipsita de protectie.

Singura persoana care m-a aparat mereu cu pretul vietii a fost luata de langa mine in cel mai brutal mod in care o persoana poate fi luata.

Am deschis ochii chinuita prea mult de amintiri, doar pentru a privi pierduta pe geam. Ne intorceam din nou pe unde venisem, iar acum eram deja in oras. Doar nu erau atat de patetici incat sa ma duca acasa.

Simturile mele s-au pus in garda, avertizandu-ma ingrozite atunci cand am vazut ca au oprit masina in dreptul unei clinici de ginecologie. Am privit speriata in jur.

— "Ce cautam aici?"

Am spus simtindu-mi toate organele pana in gat.

— "Nu e evident? Scapam de plodul ala."

— "Nu. Nu. Nu. Nu-mi poti face asta!"

Am tipat incontrolabil printre lacrimi. Era copilul meu si a lui Ash. Era o bucatica din Ash, singura amintire vie care mi-a mai ramas. Aveam nevoie de el pentru a supravietui. As fi murit fara el.

Fara a ma baga in seama, barbatul de langa mine m-a strans iar violent de mana, coborandu-ma jos din masina. Oricat de mult m-as fi opus sau oricat de mult as fi tipat, niciunul nu parea ca ma baga in seama.

M-a imbrancit pe usile cabinetului, apoi la receptie am fost intampinata de o echipa de medici. I-am privit speriata cum se apropriau grabiti spre mine, de parca stiau deja ce trebuie sa faca. Probabil tatal meu aranjase totul.

— "Nu, va implor!"

Am tipat cu putere, dar la fel ca tatal meu, acestia nu ma bagau in seama. M-au tarat pana intr-un salon, unde deja am vazut masa pentru operatia pregatita.

Am continuat sa plang si sa ii rog pe doctori sa nu faca asta. Voiam doar sa plec acasa, voiam doar sa ma lase in pace pe mine si pe copilul meu. Imi luase deja parte din mine, luase ceea ce isi dorea. De ce nu se oprea?

Doctora m-a privit nepasatoare in timp ce isi punea manusile chirurgicale in maini. Ochii mei scaladati in lacrimi o implorau sa nu imi distruga viata, sa nu imi omoare copilasul, inca parea de neclintit.

— "Aseza-ti-o acolo!".

A spus ea la fel de rece precum figura ei. Am fost luata pe sus si tintuita pe masa fara voia mea, in ciuda neopritelor proteste. Aceasta a venit langa mine, apoi am simtit in gat o mica intepatura care mi-a amortit rapid corpul.

— "Te implor!"

Am mormait cu vocea stinsa. Nu imi mai simteam niciun muschi, insa eram complet constienta. Gandul meu zbura doar la Ash. Ochii mei il vedeau doar pe Ash cum se zbatea intre viata si moarte la picioarele tatalui meu.

O lacrima mi-a cazut in lateral, pierzandu-se undeva prin parul meu incalcit. Eram atat de slaba si neajutorata. Fara Ash eram un nimeni. Acum aveam cea mai multa nevoie de el, de protectia lui, de bratele lui puternice care ar doborî-o pe doctora imediat. Eu eram atat de patetica si slaba.

— "Ash?"

Am soptit in speranta ca va da buzna in incapere si ca va pune capat tot chinului astuia. Din pacate nu mi-a raspuns nimeni, apoi am simtit o alta intepatura.

Dupa cateva secunde, in care am vazut-o slab pe doctora, o durere crancena mi-a strabatut capul apoi am cazut intr-un intuneric total.