Dragostea doare

capitolul 12

Dimineata ma prinde si mai obosita fata de cum eram noaptea trecuta. Dar ma simt si mai bulversata atunci cand realizez ca locul de langa mine e gol. In casa nu se aud zgomote semn ca Ash nu e prin preajma, lucru care ma face sa ma incrunt adanc.

Furioasa, arunc pilota din pat, apoi de la usa imi culeg tocurile si plec spre casa, izbind usa in urma mea. Sigur asta are de a face cu faptul ca l-am refuzat noapte trecuta. Si sunt chiar suparata?! M-a lasat balta chiar in casa lui. Simt o multitudine de sentimente, tristete, dezamagire, furie.

Ajung in propria casa, unde ar fi trebuit sa ma aflu inca de noaptea trecuta si intru direct in baie. Imi dezbrac cu greu rochia incomoda si intru in dus. Dusul nu dureaza mai mult de 10 minute, apoi arunc niste haine pe mine, la intamplare. Aproape fug pana la statia de taxi, urcand in primul pe care il zaresc. Sigur nemernicul e la scoala si chiar daca sunt mahmura si exista riscul de a ma face de ras, am nevoie de niste explicatii.

Trantesc portiera atunci cand il zaresc la intrare in scoala, alaturi de prietenii lui. Pufnesc suparata. In mod normal inima mi-ar fi luat-o ranza dar azi sunt prea furiosa pe el. Ajung in fata lor, asteptand enervata sa imi sesizeze prezenta.

— Putem vorbi putin?

Ma priveste scurt pentru o secunda, apoi isi indreapta atentia spre orice altceva. Nu imi dau seama motivul pentru care ma ignora complet. Nici macar nu ma baga in seama, iar cand Dean, prietenul lui,  observa si el asta, incearca sa schimbe subiectul.

— Chloeee! Cum e sa fii printre preferatele scolii?

— Nu stiu dobitocule, doar ce am ajuns.

Acesta se incrunta usor dar neafectat din cauza ca l-am jignit. Si chiar am dat-o in bara. Pana la urma el nu e de vina pentru nimic. A incercat doar sa imi salveze fundul, dar sunt prea furioasa pe Ash pentru a menaja pe cineva, iar gura mea nu coopereaza deloc in dimineata asta. Mimez un scuze apoi plec spre cladirea principala. Se pare ca Ash nici nu vrea sa imi observe existenta azi, pe cand aseara ma imbratisa de parca viata lui depindea de mine.

Ajung cu greu la ora de matematica, fiind deja a treia ora. Am intarziat oricum exagerat de mult. Dar spre fericirea mea, ultima banca de la fereastra este libera. Trec val vartej pe langa profesor, in speranta ca poate nu ma va observa. Dar din nou, soarta are o problema cu mine astazi.

— Chloe, lasa-ti te rog lucrurile in banca si intoarce-te la tabla.

Cu incetinitorul ajung in banca, despartindu-ma cu greu de carte. Nu vreau la tabla. Sunt numeroase motive care ma impiedica. Nu sunt buna la matematica, nu vreau sa ma fac de ras, iar cel mai grav, fundul meu parca arata ciudat in blugii astia. Inca din banca incerc sa negociez cu profesorul.

— Domule profesor, dar eu nu ma descurc cu ecuatiile si in plus ar fii o pierdere de timp. Nu le-as da de cap.

Acesta pare sa cantareasca spusele mele, inainte de a se hotarî.

— Azi sunt in toane bune Chloe, asa ca nu vei iesi la tabla dar daca tu spui ca ai probleme la aceasta materie, trebuie sa rezolvam situatia asta.

Încuviintez rapid din cap si ma asez in banca. Ma uit absenta prin clasa, recunoscand mai multe chipuri de la petrecere. Unii imi zambesc intelegator, altii nici nu ma baga in seama, iar altii doar se amuza si sper din suflet ca nu pe seama mea. Ora trece rapid, asa ca uite-ma pe holuri aproape alergand spre sala unde vom avea urmatoarea ora. Nu vreau sa ajung ultima pentru a fi iar subiect de discutie. Ma asez in aceeasi formula departe de ochii curiosi. Intr-un final, Miranda isi face si ea aparita la ora. Credeam ca doar eu sunt intarziata.

Aceasta ma saluta zambareata si chiar daca am fost impreuna la petrecere, ea arata mult mai bine fata de mine, chipul sau radiind.

— Neata scumpo, imi pare rau pentru aseara. Am disparut din senin apoi cand am vrut sa vin la tine nu te mai gaseam. Niste amici mi-au spus ca ai plecat cu...Ash.

La amintirea lui stomacul meu aproape ca se strange dureros. Chiar daca nu am nici un fel de sentimente pentru baiatul asta ma simt foarte rau. Ma simt umilita si folosita. L-am lasat sa ma controleze fara a realiza macar acest lucru.

— Nu m-am simtit prea bine si am plecat. Dar nu iti face griji penru mine.

— Esti sigura? Nici acum nu arati foarte bine.

Ma stramb putin dezgustata. Urasc ca sunt atat de sensibila si sunt atat de  afectata din cauza cretinului aluia. Profesoara ne intrerupe discutia, aparand la ora. Telefonul imi vibreaza apoi scurt, aproape speriindu-ma. Aproape ca inima imi rateaza cateva batai, crezand ca mesajul este de la Ash dar este doar Miranda anuntandu-ma ca dupa ore ar fi minunat daca am iesi in oras. Nu am starea necesara pentru o iesire in oras dar nu pot refuza, mai ales ca este prima mea prietena din liceu. Ora de psihologie trece mai repede fata de cea de mate iar noi ne indreptam nerabdatoare spre iesire.

— Chloe iarta-ma dar mama a ajuns in oras mai devreme si trebuie sa amanam iesirea.

— Nu fii prostuta, ne auzim mai tarziu. Du-te la mama ta.

Aceasta ma imbratiseaza strans si pleaca grabita spre masina. Mai am doua ore dar deja cheful meu pentru scoala e zero. O sa fie ok daca plec, sper.

Dar mai bine ramaneam la ore cand vad ca Ash se indreapta serios, aproape suparat, chiar in directia mea. Si inima mea proasta crede pana in ultima clipa ca el se indreapta spre mine. Dar trece pe langa mine val vartej. Enervata la culme il prind de maneca hanoracului.

— Poti sa imi spui si mie ce dracu se intampla cu tine?

— Chloe, uita ce s-a intamplat ieri. Doar ne-am distrat putin si noi. Nu te mai tine dupa mine atat.

Cuvintele sale ma sfasie, iar lacrimile mi se aduna incet incet in ochi. Nu stiu ce as putea spune.

— Cum poti spune asta? Dupa tot ce s-a intamplat aseara?

Ma rastesc dar acesta doar pufneste si din doi pasi ajunge in fata mea dominandu-ma cu inaltimea sa.

— Eu nu ti-am vrut sufletul, baby, eu iti vreau doar trupul.

Vorbele sale ies calme si calculate, aproape soptite. Naucita, ma dau un pas inapoi, reusind sa il privesc in ochi. Sunt reci si goi, si nu exprima nici o emotie. Nu stiu unde a disparut privirea lui chinuita de placere de noaptea trecuta.

— Dar hei, chiar tu ai spus ca nu se va intampla nimic intre noi nu?

Tot el vorbeste si de data asta dar lacrimile stau sa cada asa ca decid sa plec. Se intampla din nou, acelasi lucru de care m-am temut. Sunt din nou manevrata, ma las din nou sfasiata de vorbe goale si dure. M-am lasat din nou distrasa de un trup frumos care din pacate poarta o inima atat de murdara si rece. E doar vina mea, stiu asta si sunt dezamagita de propria mea slabiciune. Ma gandesc prea mult la ceva ce a fost trecator.

.