Dragostea doare

capitolul 58

Deja ne aflam la sectie de cateva ore, iar asteptarea ma innebunea de-a dreptul. Afara deja se intunecase, iar eu doar speram ca parintii mei sa nu-mi fi sesizat lipsa.

Prietenii nostri au ramas alaturi de noi, iar mama lui Ash incerca incontinuu sa ma linisteasca. Insa era in zadar, cu cat minutele se scurgeau si nu stiam nimic, cu atat ma simteam mai deplorabil.

— "Trebuie sa mananci ceva Chloe."

De data asta Amelia a fost cea care a vorbit. Doar mi-am scuturat capul in semn de negare. Nu puteam sa mananc, nu voiam nici apa sa beau. Asta era cea mai neinsemnata consecinta pe care trebuia sa o suport, in comparatie cu ce urma sa vina.

Tatal lui Ash continua sa se imparta intre birourile ofiterilor. Trebuia sa isi foloseasca toata influenta si tot renumele sau pentru a-l scoate pe Ash basma curata. Desi parintii lui erau niste avocati extraordinari, daca cazul ajungea in instanta, pierdeam totul.

Puteam spune ca Jace l-a atacat primul, iar el doar s-a aparat, insa aveam nevoie de declaratia parintilor mei pentru asta, iar ei nu ne-ar fi ajutat pentru nimic in lume.

Tatal sau a iesit in sfarsit, pe una dintre usile biroului. Mi-am ridicat tematoare privirea spre el, iar spre ingrozirea mea acesta parea foarte nervos. Am inghitit in sec, asteptand noi vesti.

— "Momentan asteptam."

A spus el, asezandu-se pe un scaun de langa mine. Acesta si-a lasat capul pe spate, masandu-si insistent ochii. Parea foarte obosit. M-am facut mica in scaunul meu, neindraznind sa scot un sunet.

— "Harry, vorbeste tu cu ea. Nu vrea sa manance nimic. Uita-te cat e de slabita."

Mama lui Ash a vorbit bland, adresandu-se sotului sau.

— "Crezi ca daca te infometezi Ash va placa de acolo?"

Am privit trista in ochii sai verzi. Calmitatea vocii sale era pansament pentru inima mea zdrobita.

— "Nu pot sa mananc nimic pana nu il vad pe Ash langa mine."

— "Apreciez ca imi iubesti atat de mult baiatul, dar daca nu mananci, te voi bate chiar eu."

A spus el serios, dar amuzamentul se simtea in vocea sa. Acum trebuia sa gestioneze situatia si pentru mine. Incerca sa ma invesealsca si sa ma asigure ca va reusii sa ne scoata din tot rahatul asta, desi el avea atata de multa responssbilitate pe cap.

— "Cum crezi ca s-ar simti barbatul care te iubeste atat de mult, daca ar auzi ca nu vrei sa mananci?"

— "Oribil sau probabil m-ar indopa chiar el."

Aceasta a ras scurt, uitand pentru o secunda locul in care ne aflam.

— "Ash nu e mort scumpa mea. E chiar langa noi, la cativa metri, iar eu il voi scoate de aici intr-un fel sau altul. Daca este nevoie daram sectia din temelii."

Am privit cu ochii mariti de surprindere la barbatul din fata mea. Desi inca eram suparata, un zambet larg si-a facut aparitia pe chipul meu.

— "Nu imi arunca privirea aia fetito. Poate sunt eu mai batran, dar nu ma subestima. Am un trecut bogat in spate."

A spus, apoi am inceput toti sa chicotim. Ash ii semana atat de mult tatalui sau. Si probabil ca din cauza asta, parintii lui nu il judecau prea aspru.

— "Ne ai pe noi langa tine Chloe. Nu trebuie sa iti mai fie frica. Niciodata."

Cuvintele sale erau atat de profunde, iar tonul sau era atat de serios. Desi trebuia sa zambesc, am izbucnit intr-un hohot puternic de plans. Mi-am strans apoi bratele in jurul taliei sale. Aveam nevoie de o imbratisare, aveam nevoie sa simt o parte din Ash langa mine, in bratele mele. Acesta si-a asezat o mana in jurul meu, iar cu cealalta imi mangaia bland parul. Au trecut cateva minute, iar eu inca eram in bratele sale aproape adormita.

Eram din ce in ce mai obosita, si desi ma luptam cu propriile mele nevoie pentru a ramane treaza, ochii mei au cedat inchinzandu-se. In jurul meu am auzit miscare si cateva voci, dar eram prea slabita pentru a realiza ce se intampla.

In cateva minute am putut simtii aerul rece izbindu-se de fata mea infierbantata. Am simtit apoi cum ma lipesc de o suprafata tare. Din nou cateva voci s-au auzit in jurul meu. Am incercat sa descifrez ceea ce vorbeau dar m-am lasat pagubasa.

— "Mergi cu Dean acasa si aveti grija ca o sa doarma cateva ore. Eu raman aici."

Am putut auzii intr-un final o voce masculina, dandu-mi seama ca este tatal lui Ash. Am inchis iar ochii, lasand intunericul sa ma invaluie si sa ma desparta cateva ore de calvarul pe care trebuia sa-l indur.

Nu am mai simtit masina in miscare, nu am mai auzit voci, nu am mai fost constienta de nimic. Probabil nici de bratele lui Dean care m-au asezat pe un pat moale.

Am auzit apoi usa inchizandu-se in urma lui. Abia atunci am dat frau lacrimilor proaspete. Eram acasa la Ash, in camera lui, inconjurata de mirosul sau.

Am strans perna sa in brate, inhalandu-i mirosul. Am suspinat adanc, tinandu-mi capul scufundat in perna. Speram ca mama sa nu ma va auzi. Nu voiam sa ii produc o alta tristete. Pana si mie imi era mila de mine.

M-am ridicat cu greu din pat, apoi am aruncat hanoracul undeva prin camera. Am tras o bluza la intamplare de a lui Ash pe mine. M-am simtit imediat invaluita de toata caldura si parfumul sau.

M-am asezat inapoi in pat, acoperindu-ma pana in gat cu pilota dupa pat. Am luat iar perna lui in brate, strangand-o cu putere la piept. Lacrimile mele ii udasera suprafata moale dar nu imi pasa.

Il simteam in felul asta langa mine, simteam ca e aproape de mine. Nu ma mai simteam atat de singura. Am privit apoi la partea lui de pat si am zambit slab. Incercam sa mi-l imaginez cum sta intins pe o parte si cum ma priveste patrunzator.

Mi-am intins mana in speranta ca ii voi putea atinge fata imaginara, insa mana mea a cazut moale tot pe pat. Am oftat, tragandu-mi de nas. Il simteam atat de umed si umflat. Nici nu voiam sa imi imaginez propria fața.

Imi pare atat de rau Ash. Sper ca stii ca te iubesc atat de mult. Ma simt atat de pierduta fara tine, ma simt fara viata, fara vlaga. Imi doresc doar sa ma inghita pamantul sau sa ma fac una cu aerul. Sper ca totul va fi bine si ca te vei intoarce acasa, caci daca nu, nu stiu daca as putea sa traiesc cu asta. Stiu ca as muri fara tine Ash. Am atat de mare nevoie de tine.

Vorbeam singura, vocea mea slaba facand un mic ecou in camera pustie. Atentia mi-a fost captata de umbra feminina care a trecut prin dreptul usii. Probabil era mama lui Ash, si probabil ca a auzit tot ce am spus. Dar nu mai simteam nimic acum, si probabil ca nici nu era un lucru rau ca am spus lucrurile alea despre fiul sau.

Intr-un final, dupa ce m-am intors pe toate partile posibile ale patului, am adormit cu o durere imensa de cap, inca strangand perna cu putere la piept.