Dragostea doare

capitolul 26

- "Chloe am mai facut o data gresala asta. Nu o sa te pierd din nou. Baga bine la cap."

Cuvintele sale ma ameteau, iar tonul sau incepea sa devina mult mai aspru. In proportie de cincizeci la suta exageram si eu, nu trebuia sa iau decizii la repezeala. Nimic din toate astea nu s-ar fi intamplat daca ascultam ce avea Ash de zis. Dar asta e o oportunitate pentru mine. Ash trebuie sa inteleaga unele lucruri. Si desi, in aceste momente doar el imi face bine, am nevoie de o pauza. Vreau sa fiu singura. Vreau sa fiu lasata in pace. Sa imi adun gandurile, sa diger toate informatiile.

- "Nu esti stapan pe viata mea."

-"Nu, normal ca nu, dar sunt stapan pe viata si pe deciziile mele, asa ca poti fugi de mine, da-i drumul. Dar eu nu te las."

- "Astea poate sunt alte minciuni."

- "De ce te-as minti? Chloe, tu chiar ma scoti din minti."

- "Nu stiu Ash, nu stiu ce gandesti. Inchidem subiectul acum."

Doar a pufnit, evident enervandu-se. Incercam sa ma pun si in locul lui. Doar scorpia aia era de vina Si aveam sa ii dau o lectie cand se va intoarce. Dar nu vreau ca cineva sa creada ca ma simt amentintata sau inferioara ei. Ash ar trebui sa rezolve situatia asta, daca spune ca il deranjeaza atat de mult.

Masina era inca in miscare si incepeam sa recunosc zona in care ne aflam. Probabil in zece minute vom fi acasa. Imi era teama sa ajung acasa. Nu trebuie sa le dau explicatii parintilor, probabil nici nu erau acasa, dar trebuia sa raman singura cu gandurile mele, iar asta ma speria. Urma cel mai probabil si sa ma baricadez in casa si sa nu mai ies in urmatoarele zile. Alt gand care deja imi infiora pielea.

Desi urasc sa fiu singura, prezenta lui Ash nu ma va ajuta cu nimic. In capul meu inca se ducea o lupta, iar eu nu eram in stare sa ma decid de partea cui sa fiu. Creierul si inima mea au fost intr-o contradictie constanta, de cand ma stiu. Iar ingerul meu pazitor mereu se lupta cu dracusorul dupa umar, iar de cand am devenit adolescenta a inceput sa piarda cat mai multe lupte.

- "Am ajuns."

A spus Ash, apoi a oprit masina. Nici nu observasem cand am ajuns in fata casei...sale? Evident ca aici a parcat.

- "Ok...mersi ca m-ai dus la spital, presupun?

Ash ma privea furios, trist, dezamagit. Toate amestacate, iar asta doar imi dadea dureri de cap. Pana la urma avea sa izbucneasca si speram ca nu va trebui sa fiu prin preajma atunci. Situatia devenise prea stanjenitoare si penibila. Niciunul din noi nu spunea nimic. Ash statea cu vorbele in gat, iar eu stateam cu mana pe portiera, asteptand sa o deschid. In ciuda a tot ceea ce imi propusesem pe drum, nu puteam pleca pur si simplu. Stiam ca daca plec acum, acesta va fi sfarsitul a tot ceea ce am construit zilele astea.

- "Ramai."

Vocea chinuita a lui Ash mi-a rupt inima. Dar cum puteam sa imi limpezesc gandurile daca ramaneam.

- "Cred ca ar fi mai intelept daca as merge acasa."

- "Probabil, dar ramai in noaptea asta aici. Esti ranita. Daca ti se face rau la noapte? Te rog, sunt doar cateva ore."

Nu stiam daca trebuia sa raman sau nu. In creierul meu iar se producea vesnica lupta. Dar din pacate, stiam deja cine va iesi invingator.

- "Ok." Am spus nesigura.

Pe fata lui s-a format un zambet trist.

- "Coboara repede, poate tatal tau este acasa."