Dragostea doare

capitolul 78

Am urcat impreuna in masina, inca pastrand zambetul urias pe fețele noastre. Asta era de-a dreptul o veste minunata, desi priveam imgrozita spre viitor. Inconjurata de trei Ash? Asta era o adevarata provocare, dar pe care abia asteptam sa o intampin.

In drum spre casa, i-am lasat pe Dean si pe Amelia acasa la parintii ei.

— "Ai grija de tine. Ne auzim pe seara."

Am spus, apoi Ash a continuat deplasarea noastra pana acasa. Mama lui era tacuta, desi ne privea incontinuu zambitoare.

— "Tatal tau o sa aiba un adevarat soc, Ash."

A spus apoi a lasat un mic raset sa ii paraseasca buzele, dandu-i grai.

— "Inca am eu un adevarat soc."

A continuat el dramatic. Am ras pe seama lor, continuand sa ma gandesc la cum va arata viata noastra alaturi de doi dracusori mici. Ma simteam putin vinovata ca ii numeam asa, dar eram sigura ca ne vor da mari batai de cap. Cel putin cand vor creste si nu o sa mai avem control asupra lor.

Gandul mi-a zburat la trecut, la Ash si la personalitatea lui atat de impunatoare si misterioasa. A fost un adevarat mister pentru mine, pana cand m-a lasat sa il descopar.

Vocea sa ragusita imi trimitea mereu fiori pe spate.

Alura sa intunecata si periculoasa ma facea sa inghit in sec de fiecare data cand il vedeam.

Privirea sa rece, dar atat de patrunzatoare si insistenta...

Parfumul sau barbatesc in combintie cu fumul tigarilor sale...

Toate astea ma rascoleau mereu pana in adancul fiintei mele. Si desi totul in jurul lui striga cu disperare pastreaza distanta, eu doar ma indragosteam mai mult cu fiecare zi pe care o petreceam in jurul sau.

— "Trebuie sa mergi la cumparaturi Ash, eu sunt cam obosita."

A spus mama lui, trezindu-ma brusc la realitate. Nici nu observasem cand ma intorsesem atat de departe in trecut, incepand sa cercetez fiecare moment pe care l-am petrecut cu Ash.

— "Te las direct acasa, mama."

A spus el serios, dar simplu, apoi a privit-o in oglinda retrovizoare.

— "Te simti bine?"

A intrebat tot el ingrijorat.

— "Da, doar ca totul in jur se petrece prea repede. Acum cateva luni erai copilul ala destrabalat care facea un car de probleme, iar acum esti un viitor tata. Totul se intampla prea repede, iar pentru inima unei mame e prea mult."

L-am privit pe Ash cum a zambit melancolic, insa eu doar am tacut. Nu ii intelgeam in totalitate vorbele si nu stiam cum ar trebui sa reactionez. Asa ca doar am tacut.

Ash a parcat in fata casei, apoi mama lui a coborat linistita. S-a intors cand a observat ca nu o insotesc.

— "Mergi si tu Chloe?"

— "Da, in ultima vreme am stat doar in casa, o escapada pana la cumparaturi mi se pare o idee excelenta."

Am spus amuzata. Aceasta a izbucnit in ras, apoi a continuat sa ne priveasca pe rand. Ochii ei straluceau, luminandu-i chipul, desi mici riduri incepeau sa ii tradeze varsta. Mama lui Ash nu mai era femeia infloritoare de acum 19 ani. Dar cu toate astea, inca era o femeie frumoasa, iar caldura si bunatatea ei o faceau o persoana minunata.