Dragostea doare

capitolul 71

Tata a parcat masina in fata casei, apoi mi-a aruncat o privire incurajatoare. I-am zambit slab inapoi. Privirea mi-a cazut pe casa care obisnuia sa fie caminul lui Chloe. Am privit melancolic spre camera ei, incercand sa o vad dincolo de sticla geamului, acum prafuita. Figura ei firava nu a aparut in dreptul ferestrei si nici nu mi-a zambit cald asa cum obisnuia sa o faca.

Am zambit totusi din nou. Lucrurile alea toate se intamplasera, iar eu eram fericit ca apucasem sa le traiesc. Mi-am ferit cu greu privirea din directia aia. Incepeam sa devin slab, iar lucrul asta nu ma ajuta prea mult.

Am vazut putin mai departe de masina tatalui meu, BMW-ul meu. Probabil cineva il recuperase cumva de la periferia orasului. Am coborat grabit din masina si m-am dus direct spre el.

Am privit prin geamul usii de la masina. Toate lucrurile noastre erau inca acolo, de parca ne asteptau. Am inchis ochii pentru o secunda, doar pentru a o vedea pe Chloe cum alerga disperata spre trupul meu doborat la pamant.

Imaginea era prea dureroasa si greu de suportat. Am dat incet cu pumnul in geam. Voiam sa urlu ca un caine turbat, voiam sa ma duc in momentul ala dupa ea, sa o strang in brate. Sa ma asigur ca e bine....

Figura mamei si-a facut aparitia in usa, aceasta ma privea nerabdatoare cu lacrimi in ochi. A venit spre mine cu pasi marunti, de parca nu stia daca eram real sau o fantasma, apoi si-a strans bratele puternic in jurul meu. A lasat liber un val de lacrimi sa-i spele ochii.

— "Nu plange mama. Sunt aici."

Am spus desi lacrimile erau prezente si in ochii mei.

— "Credeam ca o sa te pierd pentru totdeauna."

A spus aceasta dupa ce s-a uitat lung la chipul meu, apoi a izbucnit iar in plans.

— "Nu renunt asa usor mama."

— "Stiu baiatul meu. Stiu."

Am intrat apoi in casa si desi ma asteptam sa o gasesc goala, am fost intampinat de Dean si inca trei barbati pe care nu credeam ca ii voi mai revedea asa repede.

Dean m-a imbratisat primul strans si calduros.

— "M-ai speriat al dracului de tare omule. Sa nu mai faci asta niciodata."

Am zambit slab, apoi mi-am indreptat atentia spre ceilalti barbati care ma priveau serios.

— "Zayn."

Am spus slab, apoi am batut palma cu el. Acesta m-a tras intr-o imbratisare uriasa, privindu-ma cu lacrimi in ochi.

— "Tu chiar esti baiatul lui Harry Styles. Te-am crezut mort."

A spus el slab, apoi a continuat sa ma priveasca lung si amanuntint.

— "Louis."

Am spus, apoi i-am oferit si lui o imbratisare.

— "Niall."

Am continuat emotionat si cu lacrimi in ochi. Acestia barbati se stransesera din colturile lumii pentru mine, iar eu eram cat se poate de recunoscator. Stiam ca ei au fost mereu in dreapta tatalui meu. I-am cunoscut de cand eram un copilas, apoi am crescut pe langa ei, furandu-le toate obiceiurile lor care mi-au placut si care m-au inspirat sa devin un barbat puternic.

— "Am tras o sperietura de moarte."

A spus el cu glasul tremurand, apoi m-a imbratisat frateste. M-am asezat obosit pe canapea. Totul ma epuizase, iar rana provocata de glont continua sa imi transmita durere in tot corpul.

— "Trebuie sa te odihnesti Ash."

A spus Zayn, privindu-ma serios de data asta. Stiam ca are dreptate, dar nu aveam timp. Totul curgea contra cronometru. Fiecare secunda petrecuta departe de Chloe era pura tortura.

— "Chloe nu are timp, Zayn."

— "Nu am cunoscut-o pe pustoaica asta, dar daca ai fost in stare sa te intorci din morti pentru ea...chiar merita toate eforturile."

— "Chiar merita."

Am spus sec, privind in gol. Chiar merita. Mi-am indreptat atentia spre tata si spre cei patru barbati din fața mea.

— "Istoria se repeta baieti. Dar de data asta nu evadam, de data asta intram in cuibul viespiilor."

L-am privit pe tata cum a luat atitudine. Eram atat de mandru de el si de baietii lui. Imi doream sa iau eu initiativa, dar eram prea epuizat pentru a gandi lucrurile corect.

— "Esti sigur ca nu vrei sa dormi putin Ash?"

— "Louis am dormit opt zile, la naiba."

— "Ai nevoie de cateva ore macar, nu te incapatana. Dormi putin pana ne vine macar o idee despre ce am putea face."

— "Dar daca Chloe e in pericol chiar acum?"

— "Chloe e puternica, si daca a asteptat opt zile sunt sigur ca mai poate rezista cateva ore."

— "Nu stii cat sunt de decisive cateva minute tata, dar cateva ore...."

— "Stiu la fel de bine ca tine. Dar trebuie sa gandim rational. Nu te lasa condus de sentimente intr-un astfel de razboi, caci vei pierde din nou."

— "Trebuie sa lucrezi inteligent Ash."

A spus Louis. Ii priveam bulversat, pe o parte le dadeam dreptate, pe o parte ma simteam ca pe ace. Fiecare secunda de asteptare ma ardea pana in adancul sufletului.

— "Ca sa provoci durere, trebuie sa suporti durere. Si crede-ma amice, tu ai suportat destula. Acum e randul tau sa-ti iei revansa, dar daca nu gandesti totul de la cel mai mic detaliu, s-ar putea sa pierzi si sansa asta."

— "Dormi putin si limpezeste-ti mintea. Tatal tau e aici, iar baietii sunt de partea ta. Mi-am pus o data toata increderea in ei, nu m-au dezamagit. Acum o fac din nou."

A spus mama, analizandu-mi chipul ranit. Am oftat invins, nu aveam nici o sansa impotriva lor. Iar fara ei nu puteam sa fac nimic.

— "O sa fie totul bine, nu?"

Am spus slab, privindu-i pe rand. Dean a oftat slab, apoi m-a batut pe umar.

— "Nu te indoi de asta niciodata Ash."

— "Chiar si dupa cea mai puternica furtuna, apare soarele."

A continuat mama duios. Aceasta s-a asezat pe canapea langa mine. Fara a-mi da seama, mi-am asezat capul in poala ei, apoi am oftat zgomotos. Nu stiam ca doare atat de tare sa ai inima zdrobita. Ma simteam din nou ca un copil neajutorat, fara putere.

Mainile mamei mele si-au croit drum in parul meu. Atingerea ei era vesnic fina si calda. Desi imi tineam ochii aproape inchisi, i-am putut vedea pe baieti cum stateau seriosi privind figura mea in bataia vantului.

Nu imi placea ca paream atat de slab. Eu eram mereu puternic si neatins, dar acum ma simteam disperat. Nu imi mai puteam ascunde la nesfarsit sentimentele. Am fost o stana de piatra atatia ani la rand. Mi-a ajuns, iar acum voiam doar sa plang.

Exact cum ma asteptam, am izbucnit in plans exact ca un copilas mic care si-a pierdut jucaria preferata. Pierdusem si eu ceva, dar nu o banala jucarie. Imi pierdusem iubirea vietii, imi pierdusem zambetul si fericirea o data cu ea.

Am continuat sa revad in minte toate momentele pe care le-am petrecut cu Chloe. Din momentul in care am vazut-o in fata casei sale, pana in momentul in care tatal ei a luat-o atat de violent de langa mine.

Eram aproape adormit, dar inca puteam auzi vocile barbatesti din jurul meu. Insa nu dupa mult timp, mi-am inchis ochii lasand intunericul sa ma invaluie, fiind prea epuizat pentru a mai protesta.