Dragostea doare

capitolul 32

Stateam intins pe pat, tragand trist din tigara. Camera era in totalitate acoperita de fumul gros si inecacios. Voiam sa ard, asa cum ardea tigara asta pentru mine In ultimul timp am inceput sa fumez din ce in ce mai mult. Am mai luat o gura de whiskey, dar deja era din ce in ce mai ametit.

Voiam sa deschid geamul dar daca faceam si minimul asta de efort, m-as fi prabusit pe podea.

Stateam singur, luptandu-ma cu gandurile mele. De cand Chloe nu mai e in preajma mea, ma simt ca un om mort. Ma simt pustiit de viata. Imi simteam lacrimile cum curgeau pe fata. Lipsa lui Chloe din viata mea pentru mine a insemnat sinucidere. Voiam doar sa plang atata tot. Sa stau in camera mea si sa plang dupa ea.

Imi era atat de dor de ea. Ma durea inima. O inima franta doare mai mult ca toate oasele la un loc. O aveam amortita. Numai simteam nimic. Prima data am fost devastat. Trecusera cateva zile, iar eu nu reusisem sa aflu nimic de ea.

Imi venea sa mor. Fierbeam de nervi, de teama, de spaima. Simteam ca patise ceva. Gandurile mele erau inversunate. Simteam un zgomot infernal in cap. Aveam noaptea cosmaruri. O auzeam, o auzeam cum imi striga numele disperata.

Mi-am masat incheieturi ranite, in ultimul timp trebuia sa ma descarc cumva, iar solutia mea era violenta.

Eram pierdut, rataceam undeva intre realitate si vise. Voiam doar sa dorm, pentru ca acolo, ea era cu mine. Nu ma parasise. In visele mele puteam sa o ating, sa ii simt mirosul. Sa ii simt pielea calda si moale. Puteam sa o privesc in ochii sai caprui. Puteam sa vad toata lumina si blandetea pe care o revarsau.

Cand ma trezeam era cel mai rau, trebuia sa ii explic constiintei ca ea a plecat. Trebuia sa le explic buzelor mele ca nu ii vor mai simti gustul. Trebuia sa ii explic inimii ca nu a fost vina mea, caci asta era, ma simteam macinat de vina. Eu, trebuia sa fiu acolo, sa o protejez, sa am grija de ea. Dar nu am fost.

Intr-un final, dupa cateva zile, in care am simtit ca o iau razna, Dean m-a sunat si mi-a spus ca a aflat unde e. Eram in al noulea cer, toate bucatile sparte din inima mea s-au reasezat la loc. Dar a fost din spulberata, cand acesta mi-a zis ca e la spital, ca avut un accident foarte grav.

Nici nu am stiut cum sa gonesc mai repede spre spital. Cum sa ajung mai repede, sa fiu langa ea, sa o calmez, sa ii spun ca totul va fi bine. Sa ii spun ca am murit de o mie de ori in tot timpul ala. Sa ii spun ca sunt dependent de ea, de corpul ei, de sufletul ei. Ca ea e o parte din mine, care ma domina. Voiam sa ii spun ca vom fugi, ca vom lasa totul in spate.

Dar mi-a cazut cerul in cap, cand una din asistenta mi-a spus ca e in coma si ca nu face niciun fel de progrese. Am inaintat atunci, nici nu stiu cum de am mai avut puterea, pe coridor. Trebuia sa o vad.

Am intrat in salon, cu inima cat un purice. Aveam sa fiu ingrozit de ce urma sa vad. Chloe statea intinsa pe patul de spital. Avea un picior si o mana in ghips. Era plina de vanatai pe tot corpul, iar fata ei era distrusa. Avea taieturi pe ambii pometi, sub ochi era vanata. Un alt val de lacrimi mi-a napadit ochii. Simteam ca o iau razna, imi venea sa daram tot spitalul. Voiam sa urlu din toate puterile.

Cu mana tremuranda i-am mangaiat obrazul lovit. Dragostea mea. Plangeam si tremuram si nu aveam curaj sa ii spun o vorba. Nici eu nu ma mai credeam. Nici eu nu mai credeam ca va fi bine. Era doar vina mea. Eu trebuia sa fiu in locul ei. Eu trebuia sa zac acolo, nu ea.

Am privit-o cu inima franta. Era atat de frumoasa chiar si asa. Era atat de frumoasa si era a mea. Se va trezi, stiam asta. Aveam incredere ca se va trezi. Atunci voi pune capat cosmarului astuia pe care il traim. O voi lua si voi pleca cat mai departe de aici.