Dragostea doare

capitolul 18

    Capul imi bubuia din cauza presiunii care zacea acum pe umerii mei, dar trebuie sa pun capat odata. Chloe trebuie sa stie adevarul si in plus, o vreau prea mult pentru a-mi mai pasa de consecinte. Le voi suporta mai tarziu. Acum am nevoie doar de aceea fata care imi incalzeste inima, aceea fata care imi aduce zambetul pe buze indiferent de situatie, aceea fata care ma scoate din minti si ma inebuneste in toate felurile posibile, iar aceea fata este chiar langa mine pe scaunul din stanga.

Nu o voi lasa sa imi scape printre degete doar pentru ca un nenorocit nu ne vrea impreuna. Intr-adevar la inceput am fost putin speriat, dar nu voiam sa o pierd. Imi era prea frica sa o pierd pentru ca am cunoscut viata alaturi de ea si o alta viata in care ea nu este prezenta nu imi pot imagina.

Chloe e a mea, am stiut asta de prima data de cand am vazut-o in fata casei sale. Dar am simtit asta cu adevarat din momentul in care aproape mi se daruise. Nu suport gandul ca cineva ar atinge-o, ca ar face-o cineva fericita.

Nu suport ideea de a nu o avea. Stiu ca am fost un dobitoc si ca aproape am pierdut-o din cauza comportamentului meu tampit. Stiu ca am ranit-o mult dar mai si stiu, ca a inceput sa tina la mine si ca ma va ierta. Va intelege ca tot ce am facut a fost pentru ea.

Nu pot sa nu arunc cate o privire din cand in cand asupra ei. Din cauza oboselii si a stresului a adormit, mici sunete scapandu-i dintre buzele intr-deschise. Buzele acelea...buzele mele, atat de frumoase si moi.

Ea a adus fericire in viata mea. Pana acum nu stiam cum e sa privesti spre un om si sa vezi o intreaga lume. Chloe e lumea mea, iar eu eram pe cale sa devin un orfan daca o lasam sa plece. Chloe a adus caldura in sumbra si infecta mea viata. Stiu ca in ciuda a tot ar trebui sa o feresc de viata mea prea banala pentru ea. Sunt prea egoist, stiu asta. Dar daca e langa mine o voi proteja de tot ce ne poate face rau...dar de mine cine o va proteja?

Mii de stari imi incarca sufletul si pentru a mia oara nu stiu ce decizie sa iau. Nu stiu daca ar trebui sa o expun pe Chloe in fata adevarului sau sa o protejez in continuarea de la distanta. Dar stiu ca asta ii va rupe sufletul si doar ar rani-o. Mai trebuie sa iau in calcul si posibilitatea ca ar putea afla singura adevarul, iar asta ar rani-o dublu.

Oftez incet, avand grija sa nu o trezesc si imi trec obsesiv mana prin par. Ceva nu o sa iasa bine, simt asta. Ceva ma nelinisteste. Pielea dupa volan incepe sa scartaie sub presiunea puterii mainii cu care il strang nervos. Accelerez din nou, constient ca in putin timp va fi deja intuneric, iar noi nu suntem nici la jumatea drumului spre ceilalti.

Desi noi suntem cu masina si putem varia vitezele, ajungem destul de tarziu deoarece  am incurcat de vreo trei ori traseul.

- "Chloe, trezeste-te, sunt obosit si nervos, nu ma mai simt in stare sa conduc."

O clatin putin pe Chloe in speranta ca ma aude. Aceasta doar mormaie ceva neinteles si se intoarce cu spatele la mine.

- "Chloe."

Spun de data asta ceva mai apasat de cat intentionam. Stresul din ultima vreme ma face sa devin irascibil chiar si cu ea.

- "Haide frumoaso, trezeste-te."

De data asta tonul meu este bland si suna mai mult ca o soapta dar spre surprinderea mea, Chloe se intoarce somnoroasa spre mine. Aceasta isi intinde mainile incercand sa se trezeasca. Si desi stau ca un prost in scaun si doar privesc, pot jura ca acesta e cel mai dulce si pur lucru pe care l-am vazut vreodata. Cu toata retinerea din lume, ma rezum doar la a privi.