Vocile din capul meu [IN EDITARE]

Cap6-Noi porți deschise

Am oprit mășina lângă o pădure. Ascultăm melodia The letter de la Lacrimas Profundere. Au început să apară picături mari de apă pe parbriz ceea ce mi-a dat de înțeles că poaia a venit. Mă simt bine când plouă.

-Off Tam! Ce te vei face? Uită-te la tine! Eșți distrusă!

Minunat. Vocea perfect familiară din capul meu.

-Mai taci dracului din gură, Faith!

Într-adevăr  Faith și Will au apărut iar lângă mine! Sau erau deja aici și eu nu le-am simțit prezența?

-Ce vreți de la mine? Am spus spre scaunul pasagerului. Deși știam că nu e nimeni fizic acolo, știam că e duhul lui Faith.

-Calmează-te Tam! Calm! Nu te lași de droguri văd!

-Care-i problema ta?

-Tu chiar eșți atât de proastă încât să crezi că niște amărâte de pastile te pot scapă din coșmarul ăsta? Ești singură idioato! Ți-ai distrus singură viață!

Faith a început să radă de mine cu un răs care e foarte enervent. Cred că înnebunesc complet! Jan și Blue au dreptate. De la prea multe droguri am început să vorbesc eu cu mine, conștiița mea prinzand două forme cu care vorbesc. Mi-am scuturat capul, am luat aer în piet, am desfăcut pliculețele și le-am dat pe gât cu puțină apă. Am oftat adânc și încerc să mă calmez. Privirea mea s-a încețoșat, iar eu nu-mi mai simt corpul. Brusc casetofonul s-a oprit, dar eu nu mai vedeam nimic clar așa că am lăsat sunetul ploii să-mi fie muzică. În mai puțin de zece minute eu am fost leșinată pe scaun. Am simțit două mâini care m-au ridicat din mășină, dar am refuzat să îmi deschid ochii sau să mă mișc. Cred că am fost așezată pe bancheta din spate deoarece aveam mult loc. Tipul care m-a găsit nu e singur. Mai e cu o persoană și i-a zis să-l urmeze luându-mi mășina. M-aș fi ridicat și aș fizis că nimeni nu îmi atinge mășina, dar îmi e mult prea rău și nu mă pot mișca.

Când m-am trezit mi-am dat seama că sunt așezată într-un pat cu cearșafuri negre și pufoase. M-am ridicat în șezut fiind încă amețită și încerc să găsesc o poziție cât mai favorabilă mie.

-Hmm? Unde, unde sunt? Am o voce tremurată și înceată. O camera neagră permanent. Tot negru. Waw! Ori m-am lovit zdravăn la cap ori sunt în răi!

O ușa s-a deschis și l-am văzut pe Lee care vorbea cu o altă persoană. Un băiat înalt și slab, rece și cu o privire  dură, dar de o frumusețe orbitoare. S-au apropiat de mine, iar Lee s-a pus în genunchi.

-Revo! Ea e față de care ți-am zis. Ea e Shadow!

-Încântat să te cunosc Shadow!  Vocea lui rece mi-a înghețat fiecare părticică a corpului făcând-mi pielea de găină.

-Ce caut eu aici? Am întrebat parcă scoasă din transă.

-Te-am găsit lângă o pădure și nu părea că dormi.

-De ce m-ați adus aici?

-Păi am văzut cum i-ai ținut piept lui Hennry și sunt surpins că nu ți-a fost teamă nici măcar o secundă de ce ți-ar fi putut face. Îmi place tupeul tău și am văzut cât de agilă ești și cât de bine te mișcai când m-ai salvat pe mine și pe Marcus din ghearele Jupânului. Cum tu ai ales să pleci și cum m-am prins că nu mai vrei să fi tratată că o cârpă așa cum ziceai că te trata Hennry, am vorbit cu Revo, șeful meu, și a fost de acord să faci parte din această familie a mafiei.

 Nu mă așteptăm la așa ceva. Din câte știu eu, Revo este cel mai rece om din mafia întregii lumi, modelul meu de când am intrat în mafie, iar el m-a primit pe mine în familia lui! Waw! Doar..waw!

Revo și-a întors privirea către mine.

-Să nu crezi nici o secundă că dacă te-am acceptat totul o să fie roz roșcato! Trebuie să mă asigur că ești de încredere, iar asta o s-o dovedească timpul șederii tale aici. Vocea lui puternică și dura mi-a zbarlit pielea.

Revo a ieșit din camera lăsându-mă cu Lee. Eu mă uit  confuză la el neștiind ce să spun.

-Stai calmă Tasmmyn! Așa face cu toată lumea. Eu încă mă uit nedumerită la el.

-Revo?! Marele Revo Wonder?

Pe față lui Lee a apărut un mic zâmbet.

-Da Tasmmyn! Chiar el! Acum hai, îmbracă-te și să știi că te aștept jos. Nu te îngrijora, mășină ta e în siguranță  în garaj.

Un mic zâmbet mi-a apărut pe buze.

-Grăbește-te ok? Lui Revo nu-i place să aștepte.

-Ce?!

-Revo o să fie maestrul tău! Și-a luat angajamentul că va avea grijă de tine, plus că vrea să te cunoască mai bine. Acum grăbește-te!

Lee a părăsit camera. Waw! Deci marele Revo Wonder o să-mi fie maestru? Trezește-te Tam! Nu-l lasă să te aștepte.

M-am îndreptat spre șifonier și acolo mi-am văzut hainele așezate frumos pe umerașe. E cald afară așa că mi-am luat un tricou negru cu niște pantaloni scurți asortați. Părul mi l-am prins într-o coadă împletită spic, iar în picoare mi-am luat niște adidași negri care mie mi se par comozi. Am ieșit din camera și am coborât scările până jos, dar eu nu știu în ce parte să o iau și m-am lăsat ghidată de instinct. Șocant este faptul că am ajuns chiar unde mă aștepta Revo.

-Bun. Ai ajuns. Fii atentă! Vreau să aflu multe despre tine așa că pentru început vom vorbi, iar apoi mă voi convinge ce aptitudini ai.

-Ok.

-Care îți este numele?

-Shadow!

-Nu numele de scenă roșcato! Că așa sunt și eu Satana, dar nu vezi multă lume că-mi spune astfel. Te mai întreb o dată. Cum te cheamă?!

-Tasmmyn Greene!

-Așa Tasmmyn! Ai văzut că n-a fost greu?

Am înghițit în sec neștiind ce să mai spun.

-Din câte am aflat familia ta nu există. Nu?

-Teoretic nu! Dar practic da!

-Adică? Și-a aruncat un ochi pe sub sprâncene și se uită demonic la mine făcându-mă să înghit încă o dată în sec.

-Păi mama a murit când eu aveam 5 ani. Tată s-a căsătorit cu o parașuta care frecventează paturile străinilor mai mereu, iar... tata a ajuns alcoolic deci teoretic am o familie, doar că nu le pasă deloc de mine și de siguranță mea așa practic mă consider fără familie sau... orfană.

-Aha! Se uită neinteresat și plictisit la mine ceea ce m-a făcut să îmi cobor privirea în pământ și să-mi pun mâinile la spate.

S-a mai uitat pe niște hârtii, probabil documentele legate de toată viață mea pentru că la un moment dat și-a ridicat surprins privirea și s-a uitat șocat la mine, făcându-mă să tremur de frică.

-Tu ai fost novicea lui Adison? M-a întrebat cu o voce calmă dar dură.

-Da! Am răspuns în șoaptă.

-Adison a fost printre puținii oameni la care am ținut mult. Nu mi-a spus niciodată că are o novice. Eu îl știam că lucrează de unul singur.

-Așa m-a învățat și pe mine să lucrez. Singură și  fără să depind de nimeni, dar aparent nu s-a prea putut.

-Știi Tasmmy? Cred că deja îmi inspiri încredere. Pe față lui a apărut un zâmbet blând de copil nevinovat. Am zâmbit și eu la rândul meu și mă simțeam mândră că Adison a fost că un tată pentru mine și că acum sunt sub aripa lui Wonder și totul va fi bine.