Vocile din capul meu [IN EDITARE]

Grijile lui Klaus

Am sprijinit o cutie de bucata de lemn pentru a nu ne mai forta mainile. Ma uit confuza la gramada de oase si nu inteleg de ce se afla aici.

Dupa ce un cetatean a sunat la politie, au inceput investigarile, iar politia ne-a spus sa ne linistim. GD si Aurora au ramas in pod, iar eu si Klaus am iesit afara pentru ca el nu se simtea bine.

O perioada nimeni nu a spus nimic. Oamenii se uitau la noi ingrijorati, dar niciunul nu se oprea sa intrebe ce am patit. Eram mult prea patrunsa in lumea mea si nu mi-am dat seama ca mainile lui Klaus s-au incolacit in jurul taliei mele. Am stat asa minute bune, lasand frigul sa ne patrunda in vene.

Klaus. P.O.V.

De la un timp, lucrurile din Mystic Falls sunt foarte ciudate. Casa parasita in care a decis Tam ca vrea sa stea, ceea ce nu e o alergere foarte normala, osemintele gasite si sunetul ascutit al scartaitului podelei si a usilor, dau impresia unei case sumbre si infricosatoare.

M-am uitat minute bune la Tam pana sa o iau in brate. Noantele mov cu dungi subtiri negre de sub ochii ei, erau imposibil de neobservat si uneori ma intreb daca noaptea apuca sa doarma. Am vazut ca de la un timp, pe mine m-a lasat de izbeliste, ocupandu-se cu lucruri strict legate de mafie. Pe mine nu a vrut sa ma implice in asa ceva.

Nu stiu. Ma simt ciudat. Lucrurile s-au schimbat mult, Tam pe care am intalnit-o eu la sala de bowling, s-a schimbat radical. Acum e mult mai nervoasa, mult mai isterica si mult mai slaba. Uneori ma intreb daca apuca sa manance. Mai mereu o vad fumand, iar dimineata, pe masa e o singura farfurie cu mancare, mancare pe care mi-o pregateste Tam, dar nu am vazut o a doua farfurie, nici pe masa, nici la spalat, nici la uscat.

Am vorbit la un moment dat cu Revo si spre surprinderea mea, nu e acel om rau despre care se povesteste, e chiar super de treaba. I-am spus ca ma ingrijoreaza Tam iar el mi-a confirmat asta. Vizitele doctorilor si problemele ei de sanatate ar fi trebuit sa o faca sa nu se implice atat de mult in actiunile mafiei. Fumul toxic emanat de motor, tigarile si alcoolul nu ii fac deloc bine, dar pentru ea a devenit o obisnuinta.

Tam nu se misca. Se uita intr-un punct fix si eu nu imi pot da seama unde. Am remarcat ca incepuse sa tremure iar tusea ei bolnavicioasa a reaparut.

Ce-i drept tusea, dar nu si-a clintit privirea.

Am apucat-o de brat si m-am ridicat de pe scarile din marmura. Am vazut cum a tresarit, cand un ofiter de politie a iesit din casa.

-Domnisoara Greene?

-Da? A spus Tam ridicandu-se de pe bucata rece de marmura si scuturandu-se.

In ochii mei, Tam e un inger. Este adevarat ca imi e dor de viata pe care o aveam inainte, dar doar in povesti puteam vedea cum un simplu om lucreaza cu un mafiot. Mi se pare fascinant.

Tam nu stie totul despre mine. Parintii mei au murit acum mult timp, dar nu erau parintii mei adevarati. Eu am fost adoptat si singurul om care tinea la mine a fost bunicul, care s-a stins cand eu aveam o varsta frageda.

Mi-am aruncat privirea spre bucata arsa de hartie pe care o avea ofiterul.

-Trebuie sa vedeti asta! A spus cu un ton profesional inmanand bucata de hartie.

Tam a luat bucata de hartie din mana ofiterului si a inceput sa citeasca. M-am apropiat de ea si am inceput sa citesc si eu.

"Stiu ca acest mesaj o sa se gaseasca dupa mult timp de la moartea mea, asa ca m-am descis sa scriu o parte din viata mea pentru a ii ramane mostenire, fiului surorii mele Anna.

Viata mea a fost una prospera, cele mei multe bunuri venind de la muca depusa de mine si sotul meu. Destinul ne-a luminat viata cand am adus o fetita.