Vocile din capul meu [IN EDITARE]

Plecarea

Mi-am asezat inchisoarea viselor in valiza si am luat o gura mare de aer.

Incerc sa schitez un zambet pentru a nu da de banuit nimic. Am mai pus in bagaj si o cutie de amfetamina. Am pastrat un pliculet pe care mi l-am injectat rapid in mana.

Simt cum substanta se imprastie in mine dandu-mi o senzatie placuta. Claud a mai batut de cateva ori in usa iar apoi am auzit cum se impingea in ea ca sa o deschida. De regula camera mea e incuiata, nu vreau ca nimeni sa stie ce se afla in ea sau ce fac in ea. Am atentionat-o pe Claud sa nu mai incerce sa sparga usa pentru ca nu suntem intr-un film politist si sa ma astepte jos deoarece in 10 minute cobor.

Acum camera mea e goala, saraca si fara nimic din ce-mi apartine in ea. Nu am stat mult timp aici, dar s-au intamplat multe. Sirul viselor ce mi se derulau in cap a fost intrerupt de telefonul meu care a inceput sa sune pe noptiera. Era de mirare ca ma suna Luis, am zis ca ne intalnim in doua ore dar timpul a trecut mult prea repede si nu mi-am dat seama ca sunt in intarziere.

-Da?

-Tam! Ce dracu tot faci?

-Iarta-ma Luis! Imi faceam bagajele si am uitat cat e ceasul. Promit ca ajung la tine in cel mai scurt timp posibil!

-Tam! De asta te-am si sunat! Nu veniti la sediul meu!

-Ce?

-Nu vii la sediul meu! Vino la mine acasa! Aici e mai multa lume care poate avea grija de voi, la sediu puteti fi urmariti!

-Stai! Tu vrei ca noi sa venim pana in Arizona? Intelegeam daca veneam la sediu, dar.... in Arizona?

-Tam! Stii si tu ca sediul e in Dallas iar Revo s-a dus in Virginia, in sediul la sora-sa!

-Arizona e mult mai departe decat New Orleans si decat Virginia!

-Dar La Spider nu statea in Colorado?

Luis a inceput sa rada ca un copilas mic si adorabil. In alte momente poate ca as fi crezut asta dragut, dar acum simt ca ma face proasta in fata! Stie ceva ce eu nu stiu?

-Luis! Am tipat in telefon lasand o lacrima sa cada.

-Linisteste-te Tam! La Spider nu e in Colorado! Nu stiu de unde ai aflat asta, dar nu La spider e in Colorado!

-Atunci?

-Andrew e in Colorado!

-Cine?

-A participat la marea cursa! A luat locul 4. Nu te-ai uitat la clasament?

-Nu, nu chiar! Am pierdut prima mea masina acolo si de altceva nu mi-a pasat.

-Ok! Vorbim cand ajungi la mine! Unde esti?

-Aaaaaaa? Aproape! Am spus razand.

-Nici n-ai plecat asa-i!?

-Da. Am spus usor trista.

-Off Tam! L-am auzit razand si am inceput si eu sa rad. Grabeste-te!

-Ok! Vin cat pot de repede.

Luis a inchis telefonul si eu la fel.

Acum camera mea e pustie si am luat cam tot ce-mi apartine. Am coborat scarile iar la garaj toti ma asteptau. Ma simt ciudat, nimeni n-a plecat si m-au asteptat pe mine. L-am vazut pe Carter care e vizibil trist si nervos, si stiu ca eu sunt cauza.

M-am oprit la ultima treapta a scarilor si i-am vazut pe toti. Harry si Kethrine se uita pierduti, V si Jay incearca sa-si abtina plansul, mai mult V, Ty a lasat computerele doar ca sa vina sa ma vada. Ceilalti oameni de pe pista s-au adunat si ei pentru a fi martori la plecarea mea. Am coborat si ultima treapta inainte sa aud un tipat infundat de la persoana din multime. Inima mea si-a redus bataile iar lacrimile mele vor sa-si faca aparitia, dar orgoliul si mandria mea ma opreesc din a incepe sa plang. Imi tot spun in cap ca plecarea mea ii va ajuta pe ei si ii va feri de pericol.