Am intrat pe usa si mi s-a inmanat un pahar cu sampanie.
Nu-l inteleg pe Luis, de ce a trebuit sa faca un bal doar pentru a anunta ca am nevoie de o echipa si de lume, adica puteam face asta si pe o pista sau la un bar, dar nu...Luis trebuie sa cheltuie miliarde de dolari pentru un amarat de bal si nici nu ma prind de ce. Vrea o iubita si nu stie de unde sa faca rost sau vrea sa-si exerseze pasii de dans? Cum am zis, nu pot sa-l inteleg.
L-am vazut pe Lee cum sta de vorba cu o domnisoara foarte frumoasa din alta familie a mafiei si m-am felicitat singura pentru ca si-a putut gasi o iubita, desigur, fara mine n-ar fi putut. Luis mi-a zis ca n-au venit decat sefii si\ sau ajutoarele sefilor deci poate asta eu unul dintre motivele pentru care nu e prea multa lume aici.
-Dragilor...
Vocea lui Luis s-a auzit din microfon si a astupat toate vocile si susotelile din camera.
-Dupa cum stiti, v-am adunat aici pentru ca am nevoie de voi si de ajutorul vostru. Cred ca toti ati auzit de una dintre viile legende ale mafei: Shadow. A lucrat mult timp de una singura, dar La Spider i-a declarat razboi omorandu-i cei mai dragi oameni. Acum, ea are nevoie de tot ajutorul nostru. Maestrul ei, Revo Wonder a ales sa treaca de cealalta parte si sa o ajute pe La Spider in a o distruge pe Shadow. Stiu ca o parte dintre voi nu ar vrea sa o ajute deoarece nu v-ar conveni ideea sa ajutati novicele unui tradator, dar nu e vina ei ca Revo ne-a tradat iar acum are nevoie de ajutorul nostru. Stiti ca de-a lungul timpului si ea v-a ajutat pe voi si nu v-a cerut nimic in schimb. A ajutat mafia lui Hennry, mafia lui Adison, mafia Katarei, mafia lui J.J., mafia mea si a poate multor altora. Sefii familiilor din mafie care doresc sa ajute si sa se alature lui Shadow, sunt rugate ca in aceasta seara, la ora 23:00 sa se prezinte la etajul 3 si acolo putem discuta mai multe. Va multumesc pentru atentie si va astept la ora 23:00 sus. Pana atunci distrati-va.
Dupa ce Luis si-a terminat discursul scurt dar la obiect au inceput susotelile iar eu am iesit afara pentru ca am vazut priviri ca niste sageti aruncate spre mine. Mi-am aprins o tigata si am lasat fumul alb sa se imprastie in cercuri in atmosfera.
Lee a venit langa mine si si-a aprins si el o tigara.
-Am auzit ca...
-Lee, te rog! Am spus cu capul sprijinit de perete. El si-a dat seama ca n-am nici un chef de vorba si doar a tacut stand langa mine.
Mi-am adunat gandurile la un loc si m-am blocat la momentul in care Lee a presupus ca eu sunt de vina pentru mortile prietenilor mei. Desii Luis l-a sustinut pe Lee in acuzatiile lui legate de moartea oamenilor mei, tot el a facut un bal in care sa ceara ajutor. Mortile se petrec intr-un mod silentios astfel incat faptasul sa fi fugit pana noi ajungem sa vedem crima. Inainte sa aflu de moartea lui Alex e posibil sa fi luat XTC si drogul asta halucinogen sa-mi fi dat imaginile cu Revo, Jake si Mortem si probabil de aceea am si lesinat. Ori o supradoza, ori sa-l vad pe Alex mort in combnatie cu drogul, dar ce nu-mi amintesc este cand am lesinat. Imi amintesc ca a aparut Claud si mi-a lua apararea in fata lui Luis si Lee iar eu am fugit in Luisina si de acolo restul.
Sirul gandirii mele s-a intrerupt la jumatate cand i-am zarit minunatii ochii ai lui Jake in fata mea uitandu-se ingrijorati la mine.
-T..am?
Mi-am scuturat capul si am inghitit in sec.
-Da!
-Esti bine?
-Da! De ce?
-Imi permiti? Jake mi-a intins mana si am auzit un vals divin ale carui note trec prin pereti peretii. Am luat o gura mare de aer si i-am acceptat invitatia.
Se pare ca eu si Joker avem multe in comun. Nu dansam intr-un buluc de oameni, ba chiar afara intr-un loc ferit de lume si intunecat. Chiar daca tipul asta arata minunat, locul unde m-a dus ma face sa-mi pun intrebari. Loc intunecos, ferit de lume...pai ori vrea sa ma rapeasca, ori vrea sa fim singuri si cred mai mult in a doua varianta.
CITEȘTI
Vocile din capul meu [IN EDITARE]
FanficMereu am încercat să mă auto-depășesc și să fiu cea mai bună. Am nevoie de atenție și respect, iar a fi cel mai bun îmi dă impresia că le pot abține, dar nu e așa. Știu că trecutul e făcut să treacă, dar nu pot. Îmi bântuie gândirea imaginea omului...