Vocile din capul meu [IN EDITARE]

Reaparitia lui Faith

Tasmmyn P.O.V.

 Ma uit la lichidul incolor din siringa aruncata de Rowena in fata mea. Am inceput sa plang ascuzandu-mi suspinele ce incercau sa iasa.  Acul siringii este indreptat spre mine si e destul ca tremur ca naiba, dar m-a dat o stare de rau combinata cu ametala incat lucrurile din camera au inceput sa se invarta cu mine. Nu am mai mancat de doua zile iar burta mea a renuntat sa  se mai planga.

M-am aplecat in fata avand grija sa nu ma atinga nimic si mi-am pozitionat capul intr-o parte. Tocmai mi-am dat seama ca din cauza cosmarurilor eu nu am apucat sa dorm cum trebuie. Sunt convinsa ca ochii mei sunt umflati cu partea de jos invinetita, dar tot ce vreau e sa scap de aici.  Cer prea mult? Probabil ca da!  Sunt curioasa sa stiu ce are de gand Aurora sa-mi faca.

Cand m-am gandit la numele ei starea de voma a venit brusc si am dat afara tot ce nu aveam in mine. O spuma alba cu fasii rosi se scurgea pe parchet. Asta a fost prima tura pentru ca starea de rau parca se amplifica in mine.

Mi-am dat seama ca tremur si din cauza frigului. M-am uitat pe geam si mi-am dat seama ca sunt la etaj si ca o furtuna puternica e pe cala sa vina.

Vantul asurzitor face ca puternicele crengi ale copacilor din jur sa se izbeasca de geam. Un tunet m-a facut sa tresar si am tipat scurt dar sunt sigura ca nimeni nu m-a auzit. Mi-am lipit spatele de zid intr-o parte intunecoasa si am inceput sa tremur. 

Imi e frig, foarte frig...

Am reinceput sa vomit, dar de data asta, in loc de o spuma alba, siroaie de sange ieseau din interiorul meu. Am inceput sa tusesc puternic patand peretele de miliarde de picaturi grena.

-Off! Saracuta de tine!

In acea secunda am incremenit. Inima mi s-a blocat in gat si am uitat cum se respira. Cunosc acea voce dintr-o mie!

-Cum m-ai gasit?..... Am spus uitandu-ma la peretele patat cu sange.

-Tam! Esti ca o sora pentru mine, nu a fost greu sa-mi dau seama unde esti.  Ai fost gazda mea si a lui Will atatia ani, nu te-am uitat!

-Faith! Am spus intorcandu-ma cu fata catre ea. Daca nu as fi legata si daca ea nu ar fi o fantoma, as fi luat-o in brate.

-Linisteste-te Tam!

Faith e schimbata. Chiar daca e o fantoma, nu mai arata atat de infricosator cum arata odata. Parul ei blond a prins o culoare calda iar hainele ei nu mai sunt patate de sange. Sunt curate, de-un alb stralucitor. Poarta o mantie bej, iar ochii ei verzui inchis au prins o cu totul alta noanta, mult mai vie. Uitandu-ma putin la mine, apoi la ea, lacrimile au navalit iar. In moentul asta eu arat ca o fantoma! Palida la fata, cu hainele murdare de sange, ochii invinetiti si umflati, tremurand din toate incheieturile, pe cand ea arata divin!

Mi-am inclestat dintii.

-Tam? A spus Faith uitandu-se speriata la mine!

-Cum ai reusit!?

-Ce sa reusesc prostuto?

-Nu ma lua pe mine cu cacaturi de genul! Uita-te la tine si apoi uita-te la mine! Ce mi-ai facut?!!!

-Tam, linisteste-te! Jur ca n-am nici cea mai mica idee despre ce vorbesti!

-Nu!? Atunci iti spun eu!  Am ajuns tu! Eu eram cum esti tu acum si acum arat asa cum aratai tu la inceput, in Luisiana, cand te-am vazut prima data!

-Tam eu...

-Trebuia sa-mi dau seama! Mi-ai spus ca voi ajunge tu! Nu am crezut ca la asta te refereai! De ce Faith!? De ce!?