Vocile din capul meu [IN EDITARE]

Noul titan

Am intrat in camera mea din sediul lui Carter si am fost intampinata de sute de cutii. Revo sta pe patul meu si loveste o minge de tavan.

Mi-am dres putin vocea iar el a tresarit.

-Tam! Ow! Nu stiam ca ai venit!

-Ce-s astea Revo?

-Cutii?

-Nu mai spune? Serios? Si eu care credeam ca e Marele zid Chinezesc!

-Pai poti sa stii?

-Serios Revo! Ce-i inauntrul lor?

-Lucrurile tale!

-Ce?! De ce?

-Ai inceput sa stai mai mult aici, la fel si eu, ti-am luat lucrurile si le-am adus aici, stai calma, o parte din oamenii mei inca sunt acolo, dar pe tine te-am adus aici.

-Esti ridicol!

- Poate, dar aici stiu ca esti in siguranta!

-Cum zici tu Revo! Am spus dandu-mi ochii peste cap.

Revo m-a prins de umeri si se uita patrunzator in ochii mei.

-Tam! Eu trebuie sa plec!

-Unde?

-Grecia! Am sa stau acolo o perioada indelungata!

-Ce?! Am spus sarind in sus parca arsa. Tu ai innebunit? Cine o sa aiba grija de...ei bine...TOT!?

-Tu!

-Ce?! Am spus deschizand gura.

-Ti-am spus ca te voi lasa in locul meu!

-Dar Revo...

-Nu Tam! Mi-ai demonstrat ca esti de incredere, ai sange rece si poti sa iei decizii bune pe cont propriu! Asta e tot ce am vrut sa vad! Stai calma, nu-s multe de facut!

-Sa iti iau eu locul?

-Da! Teoretic tu ai castigat cursa, deci de atunci trebuia sa te las in locul meu, dar n-am facut-o pentru ca am vrut sa vad cum evoulezi ca persoana, iar acum, crede-ma ca-mi place ce vad! Esti un titan!

-Nu Revo! Tu esti un titan, nu eu!

-Nu mai spune? Eu am facut fata unor spirite si tot eu mi-am ucis inamicul care intamplator era sora mea? Eu am salvat echipa lui Carter si tot eu am statura demna de respect a celorlalti?

-Revo, eu te-am divinizat de cand am aflat ca existi! Am vrut mereu sa fiu ca tine!

-Nu poti fii ca mine, pentru ca tu esti tu! Voi ramane mereu maestru' tau indiferent de ce se va intampla, dar nu trebuie sa te mai iei dupa mine, fii unica!

Dupa cateva minute de tacere Revo s-a contrazis singur.

-Zic numai prostii, esti unica Tam! Ai devenit ca mine dar chiar si asa, esti complet diferita, actionezi diferit, gandesti diferit si esti o arma! O arma pe care sunt mandru ca o numesc sora mea!

Nu-i cinstit! Tipul asta se pricepe la cuvinte! M-am apropiat de el si l-am luat in brate stiind ca asta e poate ultima data cand o fac.

-Sa ai grija acolo!

-Am sa am! Tam, nu vreau sa comunici cu mine cat sunt plecat, considera ca eu n-am existat si tu faci legea aici! Ok?

-Bine! Am spus cobirand capul spre pamant.

-Acum hai, capul sus!

Telefonul lui Revo a inceput sa sune iar dupa fata lui, cred ca trebuia sa plece!

-Da...Ok...Da stiu, plec acum...Mi-am luat ramas bun de la toti...ok ne vedem acolo...si tu...bye. Tam eu trebuie sa plec!

-M-am prins!

-Ai grija de toate astea! Ai grija de Lee, de toti, dar cel mai important, ai grija de tine!

-Si tu de tine!

Revo a parasit camera si cu o viteza inimaginabila si a intrat intr-o masina neagra care cred ca duce catre aeroport.

Acum eu sunt sefa pe aici si nici nu stiu cu ce sa incep!