Nu stiu de unde imi stie copilasul asta gusturile in moda, dar m-a nimerit pefect! Mi-a luat un tricou negru simplu, mulat, care imi ascunde perfect ranile. El si-a luat niste covrigi. M-a rugat sa iau si eu unul dar l-am refuzat politicos. Tot ce am nevoie acum sunt droguri. Atat!
Dupa ce s-a uitat la mine insintent si a vazut ca maresc viteza si a facut ochii mari si il auzeam cat de repede respira. Nu vreau sa il sperii dar in cazul de fata, trebuie sa fac tot ce pot ca sa nu fiu prinsa.
M-a apucat o durere ingrozitoare de cap. Am nevoie de droguri si am nevoie acum! Nu stiu cat mai pot rezista. Nu am mancat de doua zile si sunt pe drumuri cam tot de doua zile. Huh! Cum de am rezistat pana acum? Unul din miile mele defecte este ca sunt mancacioasa, dar acum chiar nu-mi e de mancare! Chiar daca mancarea nu mai are gust, drogurile nu sunt singura mea forma de hrana. Revo a zis ca o sa ma ajute cu asta dar....Ow nu! Pe bune? Constiinta stupida, de ce iti amintesti de persoanele care vor sa te distruga?
In doua ore am ajuns in Mystic Falls. Cred ca Richard doarme deoarece nu vad nici o lumina aprinsa. Am scos cheile silentios si am intrat tip til in dormitorul lui Adison si i-am facut semn lui Klaus sa taca ca sa nu trezim pe nimeni. El s-a intins pe pat si imediat l-a luat somnul. La o ora dupa ce a adormit micutul, Richard a aprins lumina in camera unde doarme Klaus.
-Domnisoara Tasmmyn?
-Shh! Mai incet Richard! Klaus doarme?
-Cine?
-Iti explic eu mai tarziu.
-V-a cautat cineva!
-Cine? Am spus cu jumate de gura si nici nu mi-am dat seama dar am inceput sa tremur.
-Domnul Wonder!
-Ce cauta Revo aici?
-Va cauta pe dumneavoastra!
-Si ce i-ai zis!
-Pai o sa-i spun ca ati venit! Parea foarte ingrijorat!
-NUu! Nu-l chema!
-Am vorbit eu cu el! E totul ok! Chiar daca minteam, imi doream din toata inima sa ma creada, nu vreau sa fiu dusa la psihiatru!
-Sunteti sigura?
-Foarte sigura!
-Atunci va las sa dormiti!
-Noapte buna Richard!
-Noapte buna!
Am luat pliculetul de amfetamina din buzunar si mi-am injectat subtanta in mana! Ma durea, dar e tot ce aveam!
Am inceput sa am halucinatii. Il vad pe Revo cum tipa la mine de ce am fugit! Pe Lee care ma alunga! Klaus care ma tradeaza! Tutul contra mea! Imaginile par atat de reale incat atunci cand m-am trezit, aveam fata scufundata in lacrimi! Cum de nu am sesizat? Am stat treaza toata noaptea si totusi nu mi-am simtit lacrimile!
M-am bucurat sa vad ca totul e normal in jurul meu. M-am fatait putin prin camera. E 5:23 dimineata si chiar de as vrea sa dorm, nu pot! Imi e frica de ceea ce se va intampla! Daca viziunile mele se vor adeverii?
CITEȘTI
Vocile din capul meu [IN EDITARE]
FanfictionMereu am încercat să mă auto-depășesc și să fiu cea mai bună. Am nevoie de atenție și respect, iar a fi cel mai bun îmi dă impresia că le pot abține, dar nu e așa. Știu că trecutul e făcut să treacă, dar nu pot. Îmi bântuie gândirea imaginea omului...