Vocile din capul meu [IN EDITARE]

Prima victima

M-am ridicat de pe pat si am deschis geamul ca sa pot lua aer curat. Privirea mi-a alunecat catre Carter care sta de vorba cu unul dintre tipii de pe pista. M-am dus in camera mea si mi-au venit idei pestru caietul meu. L-am scos de sub pat, mi-am luat un stilou cu mina violet si am inceput sa scriu:

"Caut persoanele care sa ma iubeasca nu in ciuda defectelor si vulnerabilitatii mele, ci datorita lor. Caut prietenii care imi sunt alaturi si inoata impreuna cu mine spre adancimi." (Brene Brown)

„Suntem cu totii putin ciudati. Si viata este putin ciudata. Iar cand intalnim pe cineva a carui ciudatenie este compatibila cu a noastra, creem cu el o conexiune si o ciudatenie mutual satisfacatoare pe care o numim dragoste. Dragoste adevarata." (Robert Fulghum)

„Iubirea este o fiinta salbatica. Cand incercam sa o tinem in frau, ne distruge. Cand incercam sa o inchidem, ne inrobeste. Cand incercam sa o intelegem, ne tulbura." (Paulo Coelho)

M-am prabusit pe pat si am azvarlit caietul intr-un dulap. Visele zboara in jurul meu, iar ochii s-au inchis de mult timp.

Un baiat inalt si subtire, infasurat intr-o pelerina neagra de ploaie, care pare ca il acopera din cap pana in picioare, intra frumos in casa parintilor mei. Eu stau si citesc cartile vechi ale bunicii.Bunica a fost obsedata de magie, si daca ar mai fi trait, tot ar incerca sa ii descopere tainele.

Individul isi inchide politicos umbrela si o pune in ghiveciul de arama de langa usa care serveste drept suport. Privirile ni se intersecteaza.

-Imi cer scuze, spune el, iar vocea lui e o soapta plina de emotie, aproape pierduta in vant.

Usa se inchide izolandu-ne inauntru.

-Pentru ce? intreb voioasa.

Barbatul arata spre picioarele sale. Pe podeaua din lemn de esenta tare se intind baltoace, apa picurand de pe pelerina lui de ploaie.

-Ah, spun eu. Apoi nu-mi mai vine nimic istet in cap. Am...un mop, inchei stralucitor.

El da din cap afirmativ, isi scutura putin haina, apoi pare fastacit cand pe podea mai curg cateva picaturi de apa.

Are un accent vag, cunoscut, iar eu incerc sa-l ghicesc. Silabele scurtate, spun surprinsa si pronuntia perfecta. Deci e englez.

-Cu ce va pot ajuta? Am spus zambind si curatand baltile de apa de pe jos.

Barbatul pare sa nu ma fi observat. De-aproape, vad firisoarele aurii ale barbii nerase si remarc ca parul sau ud de ploaie e blond-inchis. Ochelarii lui stilati, cu rame negre, reflecta lumina, dar nu ma lasa sa-i vad culoarea ochilor. As zice ca are care treizeci de ani. Nu arata foarte bine, in sens conventional, dar e ceva la el, ceva ce ma face sa privesc in alta parte , iar apoi sa ma uit iar la el.

-Am venit dupa tine! Zambi scurt iar eu m-am dat un pas in spate.

-Poftim? Am spus ridicand din sprancene surprinsa.

-Nu ma mai recunosti? Tam? Sunt eu...Adison!

Am inghitit in sec si mi-am reluat privirea dura.

-Ba nu! Nu esti! Am miscat mana prin el si dintr-o data, o siluata feminina i-a luat locul iar eu am ramas socata sa o vad pe La Spider in fata mea, cu un pistol indreptat spre mine. A inceput sa rada haotic iar eu am inghitit in sec si am inceput sa tremur.

-Jocul s-a terminat frumoasa mica! Spune-ti rugaciunea!

Din corpul lui La Spider si-a facut aparitia Alexander care m-a apucat de umeri si ma striga speriat. Am luat o gura mare de aer simtindu-ma sufocata si am deschis ochii. L-am vazut pe Alex in fata mea, speriat iar eu mi-am impreunat sprancenele nestiind ce are. Mi-am aruncat privirea in jur si am vazut cadavrul Katharinei pe jos, cu un R   scrijelit pe frunte si nu m-am putut abtine sa nu tip si sa nu imi pun mainile la gura. M-am ridicat de pe pat si m-am apropiat de trupul firav care zace mort pe jos. 

O mica bucata de hartie mi-a atras atentia si am fost curioasa sa stiu ce scrie pe ea. M-am aplecat si am luat din buzunarul ei, biletelui pe care e scris:

,, Razboiul a inceput iar eu am sa-ti omor toate persoanele dragi, vreau sa vad cum toata echipa ta se destrama iar tu o sa domnesti peste nimic! Katherina a fost prima! Pazeste-i pe ceilalti, altfel vor avea aceeasi soarta!

                                                                                                                                               Revo Wonder"

Ochii mi s-au marit si tremuram de spaima. Revo ne-a tradat? Revo m-a tradat?! Maestrul meu tocmai mi-a confirmat ca nu mai am mult de trait! Respiratia mea s-a ingreunat si doua brate m-au prins de mijloc. Alex a incercat sa ma linisteasca dar nu-i iesea.

Lee a intrat linistit in camera si cred ca s-a speriat de cadavrul de pe jos.

-Wtf! Ce s-a intamplat? Cine a facut asta?

Am inghiti in sec si m-am ridicat de pe jos.

-Revo... am spus in soapta, dar din cauza linistii din jurul meu, cred ca au auzit toti!

-Ce? Revo? Nu! El e in Grecia! A spus Claud cu mainile la gura.

-Revo ne-a folosit! Cine stie ce o sa se intample? Eu zic sa marim paza iar Carter sa plece, alaturi de echipa lui, sau sa pleci tu Tam! Vocea lui Lee e calma si linistita, ceea ce mi-a dat de banuit ca el ar fi fost criminalul, dar mi-am alungat imediat ideea asta deoarece nu avea cum sa ma tradeze.

-Plec! Maine eu nu voi mai fi aici!

-Ce?! Am auzit glasul in cor al oamenilor din incapere.

-Trebuie! Pentru siguranta voastra!

-Nu! Tam esti...a inceput Alex sa protesteze.

-Vrei sa pun in pericol viata voastra?

-Vom dubla garda. Ne vom echipa, dar te rog Tam! Nu pleca!

Am dat in cele din urma din cap in semn ca da, lasandu-ma convinsa de vorbele lui Alexander.

M-am uitat mai bine pe hartie iar ceva mi-a atras atentia!

-Scrisul asta nu e a lui Revo! Am spus sigura pe mine.

-Cum sa nu fie a lui Revo, Tam?! Tu te auzi? Plus ca s-a semnat! A spus Lee parca nervos iar eu mi-am coborat capul.

-Da...ai dreptate.

Revo tocmai ne-a tradat iar asta inseamna un singur lucru, trebuie sa pun capat razboiului si sa-l castig. La Spider e inteligenta. Si-a trimis fratele ca sa ma omoare prin interior, dar cum a facut asta, si mai important, eu cum de nu am auzit nimic cat timp dormeam?