Nu am putut sa imi dau seama la ce se refera si am vrut sa il opresc, dar el deja s-a departat cu mult de mine. Am pus produsele in frigider dupa ca am terminat de asezat ce era pe acolo, am luat ce de-a doua plasa, cu lucruri pentru locuinta si am urcat la etaj in
camera mea. Am luat un set de pixuri negre si doua agende A4 negre, asemanatoare unor jurnale. Pe unul din ele l-am pus in dulap iar pe celalalt aveam sa il dau lui Klaus.
Am iesit din camera, cu agenda in mana si am pus-o in fata camerei lui Klaus. L-am auzit cum fredona versurile unei piese si am
zis sa-l las in pace.M-am indreptata spre bucatarie unde am inceput sa gatesc paste cu sos, preferatele lui Klaus. Cat am pus
pastele le fiert, am auzit usa de la intrare cum bubuie. Nu mi-a luat mult sa ajung acolo si am fost fericita sa il vad pe G.D. Sta cu mainile in buzunar si are aceeasi tinuta de golan pe care o poarta mai mereu.
-Hey Tam!
-Buna G! Intra.
-Scuza-ma de deranj! Am vrut doar sa stiu ce mai faci.
-Nu mai spune prostii! Nu ma deranjezi.
-OW! Super! Ce faci?
-Uite pregatesc niste paste pentru Klaus. Tu?
- Uuu! Paste! Mereu mi-au placut.
- Atunci ramai la masa.
-Mi-ar face placere sa stii!
-Minunat!
-Am aflat ceva ce te-ar putea interesa. A spus in soapta.
-Hai in bucatarie. Nu vreau sa ne auda cineva. Am spus inchizand usa de la intrare.
Cand am ajuns in bucatarie, am vazut ca pastele au dat in clocot asa ca am oprit aragazul.
-Deci ce vroiai sa-mi spui? Am spus luand pastele de pe foc.
-Am aflat de la Jane ca il banuiesti pe Lee.
-Asa si?
Am inceput sa tai rosiile pentru sos cand G s-a apropiat de mine.
-Uita-te la asta!
G mi-a intins o foaie cu apeluri, iar primul nume pe care l-am vazut a fost ROWENA.
-A cui e asta? Am intrebat socata.
- Ghici! Lee ne joaca pe degete.
-Unde e acum?
-E la sediul lui Luis.
-Acolo mergem!
In maxim zece minute am ajuns la sediul lui Luis si l-am cautat pe Lee peste tot. Am strabatut holul urias si am dat buzna in biroul
lui Luis. Revo si Lee sunt acolo, asezati pe fotolii si band un pahar cu coniac.
-Bun venit Tam! A spus Luis cu tonul sau enervand de blad.
-Da! Da! Buna Luis!
-Ce vant te aduce pe aici?
-Vreau si eu sa vorbesc ceva cu Lee.
-Pai dar spune! Te ascultam!
-Intre patru ochi.
-De ce? Suntem o familie. Ar trebui sa nu ai secrete micuta Tasmmyn. A spus Revo jucandu-se cu paharul lui de coniac.
Mi-am incolacit bratele in jurul gatului lui Lee zambind draceste.
-Nu stiam ca ai de gand sa ti-o tragi cu sora-mea. A spus Revo usor socat.
-Nu zic nu!
Zambetul enervant a lui Lee m-a fortat sa scot pistolul de la spate si sa il pun la timple, cu cealalta mana blocandu-l din a se misca
de pe fotoliu.
-Tam! Ce crezi ca faci?! A spus Revo panicat.
Lee nu mai are cuvinte si evita sa se miste. Nu cred ca se astepta la asta. Eu am preferat sa nu raspund. Revo mi-a zambit bland si
a indepartat pistolul meu de tamplele lui Lee.
-Revo! Ce mortii ma-....
-Shh! Taci! Draga Lee! Am auzit lucruri foarte interesante despre tine.
-Nu am facut nimic! Jur! A spus Lee ragusit.
Nu credeam ca il voi vedea vreodata pe Lee atat de speriat.
-Serios? Nu stiam ca sa o suni pe sora mea e un nimic.
-Revo! Pot sa iti explic!
-Nu am nevoie de explicatii!
M-am aropiat de urechea lui si i-am soptit suav.
-Spune-ti rugaciunea!
-Dragilor! Multumesc pentru atata dragoste! Nu trebuia! Serios, chiar nu trebuia! Hai Revo! Trage! Ce ai de pierdut? Dar sa stii ca nu schimbi nimic! A spus Lee in timp ce isi descheia nasturii camasii. Eu mi-am facut treaba.
Revo nu a avut remuscari, si ca un sarpe otravitor cu sange rece, a tras. Fotoliul a fost rapit patat de sange.
Pe fetele noastre au aparut zambete sadice largi, asemanatoare unor corbi care sunt gata de atac.
Acum, am scapat de una din griji. Lee nu s-a opus, ba chiar a fost complet relaxat. Stia ce il asteapta? Si-a dus planul pana la capat si noi nu stim? Oare stia ca il vom omora?
Sunt intrebari fara raspuns.....
CITEȘTI
Vocile din capul meu [IN EDITARE]
FanfictionMereu am încercat să mă auto-depășesc și să fiu cea mai bună. Am nevoie de atenție și respect, iar a fi cel mai bun îmi dă impresia că le pot abține, dar nu e așa. Știu că trecutul e făcut să treacă, dar nu pot. Îmi bântuie gândirea imaginea omului...