Vocile din capul meu [IN EDITARE]

Fugind in salbaticie

Gura mi-a coborat pana la pamant si m-am asezat iar langa ei, vorbind in soapta.
-Nu e posibil asa ceva! Adison a murit de kroytfeld-Jakob acum mult timp! E boala fatala, nu avea cum sa spuravietuiasca.
-Si-a inscenat moartea!
-Nu cred!
Am spus punandu-mi mainile in san. M-am uitat la ei putin si apoi am inceput sa rad in hohote.
-Off baieti! Sunteti comedie pura! Intai intrati in mafie, apoi apareti aici si acum imi ziceti ca Adison traieste! Huh! N-am mai ras asa de secole. Mersi baieti! Chiar aveam nevoie de o portie de ras!
-Dar Tam noi...
Nu i-am mai lasat sa continue si am intrat in casa. Pe usa de la intrare e oglindita Faith.
-Tammmm!!! Doamne cat ma bucur sa te revad! Nu te-am mai vazut de acum cateva zile. Cum te simti la minunata varsta de 23 de ani?
-Pacalita! A fost tot ceea ce am putut eu sa spun inainte sa intru in casa.
Toti stau neclintiti si se uita la mine de parca ar fi vazut o fantoma.
-Tam! Vocea lui Revo m-a facut sa tresar si ies din gandurile mele.
-Ce-i?! Am spus nervoasa.
-Esti bine?
-Stii? E dragut! Ma chinuiti pana acum, nici nu va sinchisiti sa veniti sa ma salvati (am aratat cu degetul spre Luis) iar acum apareti aici cu totii. Prierenii, dusmanii(Hennry), vechii colegi de generala (GD si TOP) si mai insinuati ca si Adison traieste. Ce dracului mai vreti de la mine? Daca aveti impresia ca eu pic iar in capcana voastra, va inselati amarnic!
M-am intors pe calcaie si am luat-o la fuga. Am intrat in masina lui Revo pentru ca stiu ca el nu isi ia niciodata cheile din contact si am luat-o din loc.
Abia cand m-am uitat in oglinda retrovizoare sa vad daca sunt urmarita, am remarcat ca plangeam. Masia lui Luis gonea in spatele meu iar eu am calcat acceleratia, imaginea masini lui Luis pierzandu-se in spatele meu. Am luat-o pe niste stradute inguste si cred ca m-am invartit de cateva ori in cerc, dar tot ce vreau e sa scap de...ei bine TOTI! Mi s-a acrit pana peste cap de ei. Intai Luis permite ca eu sa fiu luata, Lee ma chinuie, apoi ma duce la "cica" prietena din generala Aurora, care si ea ma chinuie prin Joker, apoi se trezeste Revo sa-mi spuna ca e doar teatru si ca defapt ceea ce am indurat eu pana acum a fost doar o prostie! "Colegii" mei de generala zic ca Adison a revenit si pentru o secunda chiar i-am crezut.
-Luavar dracu'! Am spus lovind volanul.
Am parcat masina intr-o padure si l-am cotrobait pe Revo prin masina. Am gasit 3 pachete de tigari si doua brichete.
-Super! Acum am ce face! A zis continuand sa caut in masina. Am luat sticlele cu apa pe care le-am gasit acolo si in momentul asta ma bucur ca mi-am luat telefonul si portofelul cu mine intr-o gentuta care se asorta cu rochia. Am gasit o plasa unde am pus tot ce am gasit in masina, incepand de la tigari, la apa si niste haine pe care le-am gasit aruncate in portbagaj. Sunt pline de ulei si m-ar face sa arat ca un om sarac si jigarit.
Am lasat masina acolo si am inceput sa merg spre inima padurii.
Masina nu e intr-un loc vizibil si clar unde merg eu, este foarte departe de locul acesteia.
Tocurie intrau in pamantul umed si la un moment dat m-am enervat si am luat in picioare adidasii lui Revo. Sunt cu doua marimi mai mari dar ma descurc, cel putin nu ma incomodeaza atat de tare precum o fac tocurile. Am inceput sa alerg cand am auzit un fosnait venind dintr-o parte a padurii.
M-am ascuns intr-un boschet si m-am schimbat cu hainele lui Revo, rupand rochia de pe mine si lasand-o jos.
Am gasit in buzunarul salopetei lui doua pistoale. Unul cu cartusul plin si altul cu cartusul pe jumatate plin. Pe cel cu cartusul plin l-am pus in punga iar pe celalalt l-am pus in buzunarul de la spate.
Am continuat sa merg tematoare pana am ajuns la o prapastie.
Natura moare sub ochii mei intr-un apus mirific. M-am asezat pe solul rece si ud si am continuat sa ma uit la apus pana cand acesta a disparut lasand o panza neagra care s-a prabusit peste padure.
Oficial e seara si sunt singura in mijlocul pustietatii. Am aprins o tigara lasand fumul toxic sa iasa din plamanii mei. M-am ridicat si am inceput sa ma plimb pe marginea prapastiei. Nu stiu cand am inceput sa plang sau de ce plangeam, cert e ca acum sunt libera, nu mai sunt prizoniera si din acest motiv ma bucur.
Cand eram in casa Rowenei, eram tratata oribil, chiar daca stateam intr-o casa boiereasca, dar acum, in mijlocul padurii, ma simt mai bine decat m-am simtit vreodata. Ma simt libera!
Aerul rece imi intra in nari si imi usuca lacrimile. Mi-am aprins telefonul sa vad cat e ceasul si am vazut 43 de apeluri nepreluate, majoritatea de la Revo si Luis. Cred ca Revo e nervos ca i-am furat masina, dar are un garaj plin, n-o sa duca lipsa. Am sters apelurile si m-am uitat la ceas.
E 2:23.
-E bine! Trebuie doar sa gasesc un loc unde sa stau peste noapte! N-am de gand sa stau ca o aurolaca in padure.
Am stat putin nemiscata si am realizat ca innebunesc! Vorbesc singura! M-am uitat putin in jur facand lumina cu telefonul, dar nimic nu mi se pare cunoscut. Stiu ca am mers mult, dar nu credeam ca am sa ma ratacesc. Trebuia sa las pietre in urma mea ca in povestea "Hansel si Gretel". Ba nu! Daca faceam asta cineva le-ar fi putut vedea si m-ar fi putut urmarii si ar fi fost ca si moarta.
Mi-am inchis telefonul si am continuat sa merg pe marginea prapastiei ore in sir. Am mai fumat 7 tigari pana cand un rau incontrolabil m-a facut sa vars ceea ce am mancat acum cateva zile. Mi-am clatit gura cu apa si am continuat sa merg ignorand durerea care nu vroia sa ma lase. E o durere cunoscuta si am inceput sa-l injur mintal pe Revo ca nu avea nsite tampoane la el in masina. Pe dracu! E baiat! Nu are nevoie!
Am inceput sa fug iar din cauza unui fosnait si din neatentie m-am izbit cu capul de un copac si apoi am vazut negru in fata ochilor.