Vocile din capul meu [IN EDITARE]

Vis?

Simt cum respiratia incepe sa mi se blocheze. 

Mana rece a lui Faith m-a facut sa tresar. Chiar daca e doar o fantoma, o simt, simt fiecare atingere a ei. Mortem a reaparut in fata mea, dar pare schimbat. Pielea lui nu mai e albicioasa si are o tenta crem iar fata lui nu mai pare atat de infricosatoare, ba chiar draguta. A venit in fuga spre mine dar eu nu mai pot face nimic deoarece sunt deja inghetata la gandul ca cineva o sa vina aici. Mortem s-a asezat langa mine si m-a prins de maini.

-Fugi! Fugi!

Am auzit soapte iar ochii lui Mortem ma indemnau sa plec. Intrebare e: UNDE SA PLEC?

 Mi-am intors privirea catre Faith si am auzit o masina care goneste pe sosea. Am fugit repede din camera si m-am ascuns intr-un dulap cu haine. Chiar daca mirosul grotest al dulapului asta imi face rau, mi-am abtinut tusea si am incercat sa repir cat mai incer si rar. Am auzit masina cum a luat o curba asurzitoare iar in urmatoarea secunda, l-am vazut pe Revo cum intra ca o avalansa in casa. A inceput sa strige puternic iar eu mi-am astupat gura cu mainile. Ochii mei au inceput sa verse lacrimi dar mi-am astupat tipetele de groaza.

-Tam! Tam! Stiu ca esti aici! Arata-te!

Tipetele lui Revo m-au facut sa tremur. Nu am nici un pistol la mine iar mirosul asta grotesc o sa ma faca sa cedez. Mortem a aparut langa mine si m-am speriat de el. Am tipat ingrozita iar in secunda urmatoare usa dulapului s-a deschis iar Revo m-a prins de talie. Fata lui e speriata si ingrijorata. Am incercat sa ma zbat dar m-a trantit de perete iar clanta dulapului mi-a intrat in spate.

-Nu te ranesc! Ai incredere in mine! Voi face tot ce pot sa te ajut!

Imaginile au devenit incetosate iar eu am inceput sa tusesc. Simt o substanta rece pe fata si o voce care triga sa ma trezesc.

-Tam! Tam! Tam! Trezeste-te!

Vocea lui Claud m-a trezit. M-am ridicat usor in sezut si am inceput sa-mi frec fruntea.

-Tam? Esti bine?

-Ce-Ce s-a intamplat? Unde sunt? M-am uitat in camera si mi se pare foarte cunoscuta. Sunt in locatia lui Luis de sub pamant, in camera mea.

-Tam! De ce ai lesinat? Vocea lui Luis s-a facut auzita de nicaieri apoi, l-am vazut cum apare dupa Claud. Fata lui e ingrijorata si dulce simultan.

-Stai? Ce ati facut cu Revo? Cum am ajuns aici?

Claud si Luis se uita suspicios la mine.

-Tam! Tu ai lesinat langa Alex, acum doua ore! Nu ai plecat nicaieri! Si...Revo? Ce-i cu el?

-Stai! A fost un vis? Adica tot ce am...

Mi-am scuturat capul si i-am vazut pe Claud si Luis cum vin mai aproape de mine. Mainile lui Luis mi-au prins usor fata iar privirile noastre s-au ciocnit.

-Tam, imi pare rau! Nu tu i-ai omorat! Ai un suflet mult prea bun ca sa le faci rau oamenilor tai si tu nu ti-ai trada propria echipa! Te rog sa ma ierti!

-Luis, stai linistit! V-am inteles teama si frica. Am analizat lucrurile si sunt ferm convinsa ca nu Revo mi-a omorat oamenii, ci este cineva din echipa. Momentan nu stiu cine, toti pareti de incredere, dar la momentul potrivit, imi voi da seama cine este, iar atunci, o sa sfarseasca chinuit in ultimul hal, de catre mainile mele!

Claud si Luis se uita impresionati la mine. Luis m-a ajutat sa ma ridic din pat dupa ce l-am implorat sa ma duca afara ca sa iau aer.

Luis m-a dus pana in fata dealului la o bancutra in aer liber. Mi-am prins o tigata si am tras lacoma din ea.

-Luis! Vocea mea l-a facut sa se uite la mine si cred ca i-am intrerup sirul gandirii.

-Da!

-Nu locuiesti aici asa-i?

Luis a inceput sa rada si a inceput si el sa fumeze din tigarile lui.

-Nu locuiesc aici, dar ai sa afli cat de curand unde stau pentru ca intr-o ora plecam!

-Stai! Tu m-ai adus aici ca apoi sa ma duci intr-un  alt loc?

Luis a inceput sa rada.

-Te-am aus aici pentru ca trebuia sa vorbesc cu cineva ca sa se asigure ca nu suntem urmariti, iar asta dureaza. Acum pregateste-te pentru ca nu te mai tin mult in locul asta.