O luna de un alb spectral calatoreste pe cerul senin si mii de stele clipesc si stralucesc deasupra cerului larg.
Sunt la jumatatea drumului inapoi spre garaj cand o umbra imi rasare in cale.
-Tasmmyn, spune Andy, dupa care are prevederea de a-mi acoperi gura cu mana, inabusindu-mi tipatul in palma lui.
Ma incrunt la el, apoi il musc de degetul mare, ca sa-l invat minte.
-Au! se vaita el, scuturandu-si degetul.
-N-ar fi trebuit sa ma sperii in halul asta, suier; ma astept ca din moment in moment masina in care a intrat Revo sa se intoarca, dar stiu ca asta nu o sa se intample. Am aruncat o privire catre sosea iar apoi mi-am pus mainile in san uitandu-ma la Andy.
-Scuze, ridica Andy din umeri. Nu adormisem si am vazut lumina aprinsa la tine. M-am gandit ca nu ai somn asa ca am venit sa vad ce se intampla.
Mi-am plimbat ochii prin jur si nu-mi pot da seama cand timpul a trecut atat de repede.
-Asadar, ce se intampla? De ce nu dormi la ora asta?
-Am visat urat si pe urma, cosmarul s-a adeverit.
-Ce? Tasmmyn, ce tot spui acolo? intreba Andy.
Tac. Se indeparteaza de mine si se rezema de perete.
-Uite ce-i, e tarziu si...
Andy isi incruciseaza bratele la piept si imi arunca o privire ultrarabdatoare.
-OK, cedez un oftat. Revo a plecat.
-Stiu.
-Si m-a lasat pe mine in locul lui!
Andy ramane o clipa tacut, digerand informatia.
-Deci tu i-ai luat locul! Dragut!
Am trecut pe langa el suparata de reactia lui si am ajuns pe pista.
Aerul e rece si placut. Am luat o tigara din pachetul pe care il am in buzunar si am aprins-o lasand numai aburi de fum. M-am asezat in fund sprijinindu-ma de un stalp si mi-am pus castile in urechi infundandu-le cu muzica de la Three Days Grace.
In timp ca ascultam melodia Last to know, o ploaie rece a inceput sa sarute asfaltul. M-am ridicat de pe jos si mi-am tras gluga pe cap. Am inceput sa merg prin ploaie si inca incerc sa ma acomodez cu ideea ca eu sunt noua sefa pe aici.
Stropi mari de ploaie curg pe bratele si picioarele mele in timp ce ma las condusa de muzica ce iese din micile fire ale castilor. O data sau de doua ori, cate o masina trece fasaind pe langa mine, vocile trambitand zgomotos, acoperind muzica.
-Ciudato! striga cineva de la o fereastra, iar cuvantul mi-a pocnit fata.
Inghit in sec si remarc ca perdeauna de ploaie s-a ridicat. Toate ferestrele sunt luminate, proiectandu-se ca niste cusaturi.
Ma impiedic de o groapa care s-a pus in fata mea si ma ciocnesc de ceva foarte solid si uman.In secunda urmatoare sunt in cadere si cand ajungem anandoi intinsi pe jos, exact in acelasi timp, persoana de care m-am izbit ma ridica o data cu ea.
-Of, sunt asa de..., incep eu, si imediat o voce masculina, extrem de iritanta, ma intrerupe.
-Poate ar trebui sa te uiti pe unde mergi!
Nedreptatea celor spuse ma imboldeste si, inainte sa pot sa ma abtin, rostesc:
-Poate ca ar trebui sa te uiti pe unde stai?
Imi dau seama cu intarziere ca stau deasupra persoanei respective si ma ridic cu greu in picioare. Este atat de intuneric incat nu pot sa vad pagubele, dar simt ca bratul drept imi este acoperit de noroi si simt o durere usturatoare in genunchiul drept. Ma scutur de piatra ce mi s-a incrustat pe piele.
Grozav! Asta imi trebuia mie acum!
-Imi pare rau! Murmur in timp ce ma intorc spre sediul lui Carter.
Cand ajungem in fata sediului, ma intorc spre el si deschid gura sa spun ceva de genul imi pare rau, dar cuvintele mi se evapora din gatlej.
Tipul care sta langa mine e incredibil de frumos. Are parul negru, ochii negrii si o fata alungita.Buzele lui suple, elegante, schiteaza un zambet in timp ce spune:
-Cine a stiut ca ai sa devii atat de neindemanatica, Tasmmyn?
Fac o incercare esuata de a-mi sterge noroiul de pe antebrat ia timp ce ma holbez la luna albastra tatuata in partea dreapta a gatului sau. Cine a stiut ca ai sa devii atat de sexy? Inghit in sec si spun doar:
-Buna, Alexander!
Cum suntem amandoi murdari de noroi, ne-am luat in brate.
-Am crezut ca ai murit in explozia de la Roma!
-De ce Tam? Nu te bucuri sa ma vezi?
-Ba da! Normal ca ma bucur! Am tipat luandu-l in brate. Am simtit un zambet imprimat pe gatul meu. M-am desprins de bratele lui si l-am lovit cu pumnul in umar.
-Au! Asta pentru ce a fost? M-a intrebat cu o spranceana ridicata.
-Tu traiai bine mersi si mie nu mi-ai spus! Idiotule!
-Haide Tam! A inceput sa rada la faptul ca mi-am pozitionat degetul aratator spre fata lui.
-Unde?
-Unde vrei tu!
-Stii unde ma duc eu acum?
-Uimeste-ma!
-Sa fac un dus pentru ca m-ai umplut de noroi!
-Esti al dracului de sexy murdara!
-Tu vrei sa fii al dracului de invinetit?
-Gata sefa!
Amandoi am intrat in sediu si i-am zis lui Alexander sa astepte pana termin dusul ca dupa sa se spele el. Am fost de acord iar dupa o ora, amandoi eram gata spalati si tolaniti pe patul din camera mea.
-Deci aici e barlogul tau, huh? Imi place!
Am inceput sa rad, dar usa camerei s-a trantit, apoi a urmat un tipat ascutit si lung de bucurie.
-Aleeeexxxxx!
Claud s-a napustit in bratele lui.
-Si eu ma bucur sa te vad Claud!
Clau s-a desprins din bratele lui si, ca si mine, l-a lovit, doar ca in piept facandu-l sa tuseasca.
-Vad ca sunt sacul vostru de box azi!
-Stai calm, a fost o lovitura din dragoste!
-Dar indragostita mai esti! Cred ca ma aleg cu vanatai dupa ce plec de aici!
-Ce faci aici papagalule? Credeam ca nu mai respiri aer de acum 2 ani!
-Pai te-ai inselat pasarico! Sunt aici c-a s-o felicit pe Tam!
-Ce mai facut, iar?
-E noua ta sefa!
-Ce face?!
-Dap!
-Revo a lasat-o in locul lui!
-Si tu de unde stii?
-De parca e si greu sa aflu!
-N-o mai speria Alex! Am spus inca razand.
CITEȘTI
Vocile din capul meu [IN EDITARE]
Hayran KurguMereu am încercat să mă auto-depășesc și să fiu cea mai bună. Am nevoie de atenție și respect, iar a fi cel mai bun îmi dă impresia că le pot abține, dar nu e așa. Știu că trecutul e făcut să treacă, dar nu pot. Îmi bântuie gândirea imaginea omului...