Vocile din capul meu [IN EDITARE]

Reveniri

Tasmmyn P.O.V.

Te rog spune-mi c-am murit! Te rog spune-mi c-am murit! Te rogg!

Un frig glaciar mi-a izbit corpul, urmatat de fasii ametitoare care-mi ingheata maduva oaselor. Am inceput sa tremur si mi-am deschis speriata ochii cand am simtit un ac stapungandu-mi venele. M-am ridicat tematoare din pat si ma asteptam sa ma trezesc intr-un spital, dar nu e asa. Sunt in casa lui Andy si stau in patul in care s-a format vechiul legamant dintre noi.

Intepatura e de la o siringa pe care mi-a bagat-o Andy in mana. Am vazut lichidul maromiu cum se duce si siringa se gloeste, dandu-mi mie o energie dupa care visam.

-Tam! A spus Andy plin de fericire si m-am prins in brate.

Siringa a cazut facand un zgomot ingrozitor in timpanele mele.

Andy si-a lipit buzele de ale mele, provocandu-mi miliarde de fluirurasi in stomac. Il vad si pe Revo care sta sprijinit de un birou si se uita oarecum fericit la mine, dar si gata sa-mi rupa gatul in orice secunda.

Cand m-am desprins de buzele lui Andy, acesta s-a uitat ingrijorat la mine deoarece pe fata mea a aparut o expresie de persoana ingrozita.

-Cum de poti sa saruti o curva? Am spus cu jumatate de gura si simt cum ochii mei se umezesc.

-Tam imi pare rau! Nu stiam de Amalia! Nu mi-ai spus niciodata de ea!

-Cum de ai putut sa crezi ca eu sunt ea? Nu semanam deloc! Ea are parul negru, eu roscat, ea are o alunita pe fata, eu nu, ea e fericita si naiva, eu nu si ! Cum de mi-ai putut face asta?

-Tam! Nu am stiut ca esti tu! Te rog nu mai plange! Te autodistrugi! Te rog Tam! Mai da-mi o sansa!

-Sa-ti mai dau o sansa? Tu, care ma vezi pe mine in toate fetele fetelor din New Orleans? Tu, cel care ma crede o curva jegoasa? Tie, care nici macar nu m-ai lasta sa-ti explic si mi-ai innegrit inima?

-Asa e Tam! Tu ai vrut sa-mi explici iar eu am fost prost si nu te-am ascultat, dar te rog, nu te mai rani! Nu te mai rani din cauza unui handicapat ca mine! Omoara-ma! Bate-ma! Injura-ma! Dar te rog, nu te mai rani! Nu pleca de langa mine Tam! Am fost alaturi de tine de cand eram mici! Stiu cum reactionezi la manie! Te rog Tam! Numai eu pot sa am grija de tine! Nu ma alunga de langa tine!

Am vazut siroaie de lacrimi aruncate pe fata lui Andy si chiar daca m-a ranit, stiu ca a facut-o din nestiinta, dar totusi, nu sunt slaba si n-am de gand sa ma aplec in fata unor simple vorbe.

-Andy, pleaca!

-Tam...

-Ma voi mai gandi, dar acum mi-a ajuns catre mi-ai spus azi! Ne auzim maine si atunci iti voi spune daca mai stai sau nu langa mine!

-Tam eu...

-Nu! Mi-au ajuns scuzele si lacrimile pe azi! Ne auzim maine! Am spus cu o voce groasa si rece.

Andy a lasat capul in pamant si a parasit camera trantind usa in urma lui.

-Nu crezi ca ai fost cam dura cu el? O voce blanda si-a facut aparitia langa mine.

In mod normal l-as fi dat afara si pe Revo, dar el nu m-a ranit, asa ca poate sa stea langa mine.

-Eu am fost dura cu el?

-Tam trebuia sa-i spui de Amalia!

-Sau trebuia el sa asculte ce am de zis si sa nu traga concluzii pripite!

-Cum sa nu traga concluzii pripite cand sora la geama si-a facut iar aparitia?

-Ea nu e sora mea! Am tipat spre Revo cu toata mania din mine. Inca are vocea calma si linistita, dar oare cat mai poate s-o tina asa?

-Nu e? Sau nu vrei tu sa fie!

-Nu pot numi o persoana "sora mea" atat timp cat imi e dusman!

-Chiar daca lucreaza pentru Jupan, tot sora ta o sa ramana!

-Eu nu mai am sora de la 12 ani! Ea e nimic pentru mine si pot sa-i zbor creierii fara resentimente! Un dusman tot dusman iti e, indiferent de ce legatura de sange are cu tine!

-Tam...

-Nu Revo! Gata! Jocul s-a terminat! Daca Amalia nu moare omorata de mine, atunci...

-Tasmmyn! Usurel! Inteleg ca o urasti dar...

-O urasc e putin spus!

-Tam! Ea nu lucreaza pentru Jupan!

Mi-am ridicat ochii la el speriata!

-Nu?

-Nu! Lucreaza pentru La Spider!

-CEE?!

-Jupanul si Reinols ar trebui sa fie ultima ta grija acum! La Spider e cea mai rea femeie din mafie!

-Dar La Spider nu e!?

-Ba da!

Am inghitit in sec simtind cum o durere naucitoare imi strapunge capul.

-E sora mea! Rowena Knight e sora mea!

-Dar Revo! Esti mai mare ca ea si tu esti cel mai rau om din mafie!

-Ba nu! Tu esti!

-Eu?

-Da! Oricat de rau ma vede lumea eu n-as putea face vreodata ceea ce ai facut tu!

-Dar ce am facut? Am intrebat cu inima oprita in gat!

-Eu nu mi-am lasat parintii intr-o casa a groazei!

-Cum de...?

-Nu m-am nascut ieri Tam! Esti rea! Imi place! Iar faptul ca omori si calci peste cadavre cu sange rece, imi da taria sa cred ca doar tu o poti infrange pe Rowena!

Revo si-a coborat capul si se uita pierdut la mainile mele, care acum, stau infasurate intr-o panza alba.

-Revo!

Si-a ridicat privirea iar dupa expresia fetei lui, nu cred ca o sa fie bine pentru nimeni!

-Nu pot sa cred ca spun asta, dar Tam, ai devenit o arma indestructibila pentru rasa umana iar intr-un timp atat de scurt, mi-ai devenit ca o sora!

La auzul acestor vorbe, am sarit in bratele lui Revo, plina de fericire si acum, dupa tot ce s-a intamplat, sunt ferm convinsa ca nici moartea nu ma mai poate scapa din acesta lupta.