Vocile din capul meu [IN EDITARE]

Povestea conacului familiei Smith

-Unde dracului e?! Am inceput sa ma invart in camera ca o exasperata.
-De unde dracu' sa stim Tam?! Am eu fata de a-tot-stiutoare?!
-Pai ar fi bine sa ai in situatii ca astea!
-Usor doamnelor! A spus GD mancand floricele.
M-am repezit la masa si am luat primul pahar cu apa pe care l-am vazut, urmand sa il arunc pe fata lui GD.
-Nu!! A spus Aurora prinzandu-mi mana! Nici sa nu te gandesti!
-Uuu! Shadow are draci! Asta o sa fie amuzant.
Nu am putut sa nu remarc ranjetul marsav de pe fata lui GD in timp ce se indopa cu floricele. Acea privire de superioritate afisata pe fata lui ma facea ca ard la propriu.
Am luat o gura mare de aer si am schitat un ranjet pervers.
-Stii ce o sa fie amuzant? Am spus pe un ton suav, dar care l-a facut pe GD sa se opreasca din mancat.
-Hmm! Uimeste-ma!
-Cum o sa ramai tu fara penis diseara! Am spus pe un ton indiferent si batjocoritor.
Ochii lui s-au marit si a inceput sa tuseasca isteric. Probabil s-a inecat cu floricele, lucru care m-a facut sa zambesc draceste.
Dupa un schimbi de priviri ucigase a cedat vazandu-si de floricelele lui. M-am intors pe calcaie si am vazut-o pe Aurora cum butoneaza de zor telefonul ei ultra performant.
Am lasat paharul cu apa pe masa si am inceput sa fac cercuri uriase pe covorul mare si pufos din sediu. Mi-am luat o tigata din pachetul din buzunar si am lasat fumul toxic sa imi iasa pe nari.
Linistea a fost sparta de care GD.
-Deci stim ca Jane e in Detroit si cauta cum sa il elibereze pe Adison. Mai stim ca Adison a innebunit  su sta inchis acolo de doua luni iar noi nu facem nimic! Ar mai trebui sa fie ceva neprecizat de mine?
-Ce o sa facem Tam?
Intrebarea Aurorei m-a pus pe ganduri. Stiu ca acum doua zile am vorbit cu Luis si a trimis o escorta dupa Jane,  am sunat-o pe Claud dar ea nu mi-a raspuns. Mi-a dat mesaj ca au venit niste oameni la ea si vor sa cumpere o parte din bauturile pe care le fabrica si ca se va intoarce din Rusia peste cateva zile. Cu Lorelay am vorbit ieri si o sa vina si ea putin mai tarziu.
A plecat din Leamington in New Orleans pentru a putea tine mai bine legatura cu noi, insa ceva ma nelinisteste la ea. Mereu are o privire superioara, chiar daca nu arata asta si face pe inocenta, stiu ca ne ascunde multe lucruri. Imi pot da seama dupa expresia fetei si profunzimea ochilor. Ea nu s-a uitat niciodata in ochii mei si mereu si-a ferit privirea de a mea.
Nu avea un loc unde sa stea asa ca m-a întrebat dacă poate sa stea la mine.  Nu am stiut ce raspuns sa ii dau,  decizia fiind lasata pe azi.

In aceste doua luni, mi-am cumparat un conac aici in New Orleans pentru ca mai mereu stateam la sediu si ma plimbam de colo colo fara sa am un anumit loc unde sa stau. Tot in astea doua luni m-am ocupat foarte mult de castigarea banilor. Am concurat la multe curse, mai mereu obtinand primul loc si suma enorma a banilor. Imi placea sa vad oameni noi pe pista, dandu-se mari ca ei sunt cei mai tari si chestii de genul, dar de fiecare data pierdeau in fata mea, ei propunând sa concureze contra mea. In fata altor soferi, castigau, dar eu aveam un aer al meu care la prima impresie da de inteles ca sunt slaba si n-am cum sa castig in fata unor marţafoi ca ei, dar din nefericire aparentele mai inseala uneori.
Tin minte ca la un moment dat, au aparut pe pista o gasca formata din patru fete. Erau incepatoare, dar in comparatie cu cei care sunt de ceva timp pe pista, nu le era frica sa apese pe acceleratie.
Am fost mandra cand am vazut ca ele chiar se descurca pe pista si tin sa ajunga la cel mai inalt grad al vitezei. Nu pot spune ca le am la degetul mic, pentru ca ma mai depaseau in curbe, dar la degetul mijlociu chiar le am pentru ca, chiar daca nu imi sta in fire, le-am injurat cand eram la volan pentru ca stiau trucuri si mergeau mai mereu, cand erau in fata mea, pe mijlocul soselei. Dar chiar si asa, pe ultima suta de metrii ajungeam sa le depasesc fara probleme. Imi placea de ele. Isi dadeau sufletul intr-o cursa iar asta e de apreciat. Un alt factor care m-a facut sa le simpatizez, era spiritul de echipa si intr-ajutorarea. Tin minte ca la un moment dat, la o cursa de masini intre ele, una din fete a facut pana si toate trei s-au oprit oferindu-i ajutorul. Chiar daca concurau separat, uneori si impotriva alteia, le vedeam ca pe o echipa.
Dar m-am departat cu ideea si am ocolit-o pe cea principala.