Vocile din capul meu [IN EDITARE]

Demonul din mine

Azi am pus in pericol viata mea, lui Revo, lui Carter si echipei lui si am facut toate astea fara sa-mi dau seama.

Stam in jurul unei mese si cred ca asta e cina pentru ca vad mancare asezata pe farfuriile de pe masa. Cum am ajuns aici? E liniste, mai rau decat atunci cand esti mort si nu auzi pe nimeni in jurul tau. E frig si o tensiune uriasa a pus stapanire pe aerul din jurul meu. Aud fiecare inghititura fortata si o vad pe Katherine, care sta in fata mea, in bratele lui Harry, cu ochii rosi, plini de lacrimi si tremurand din toate incheieturile. Cum de le-am putut face asa ceva? Sunt un monstru!

-Tam?!

Vocea lui Revo mi-a spart gandurile, presarand cioburi sub forma de lacrimi pe fata mea.

-Tam mananca! Nici nu te-ai atins de mancare!

Simt un nod in gat care imi blocheaza plamanii din a lua aerul de care am nevoie. M-am ridicat de la masa, tusind, cu lacrimi imprimate pe fata si marind pasul spre iesirea din sediu. Tusea mea a devenit mai puternica la contactul cu aerul rece de afara. Am luat o gura uriasa de aer si am ciordit o masina din ale lui Carter, gonid pe pista lui.

Am dat drumul la casetofon urmand sa ma cufund in basul muzicii, dar o voce terifiant de cunoscuta a intrat in masina. Lumea a iesit afara din sediu si nu cred ca sunt singura care ii aude vocea lui Faith. Volumul e dat aproape la maxim iar inima mea cred ca si-a oprit bataile acum mult timp.

-Sunt mandra de tine Tam!

Pe mine Faith nu ma sperie, ma sperie doar aparitiile ei neasteptate. Poate si ea sa trimita un mesaj sau sa spuna " Fameie! Vin la tine sa vad cum o mai duci! Poate te si posed daca am timp! Ajung in 5 minute! Ceaw!", dar nu frate, vine cand vrea si unde vrea!

-De ce? Am intrebat cu o voce plictisita si sfidatoare. Am apasat pe acceleratie fiind atenta numai la drum si avand grija sa nu fiu la un pas de moarte, ca data trecuta.

-Ai devenit ca mine! Rece, plictisita de lume, sfidatoare si o arma indestructibila care poate sa omoare cu sange rece pe oricine! Esti mai mult decat mi-am imaginat eu ca te pot face, iar ceea ce ma uimeste, este ca nu eu te-am facut asa, ci tu singura ai devenit ceea ce esti acum! Un demon in carne si oase!

-Nu voi fi niciodata ca tine Faith! Chiar daca sunt un monstru, tot am inima!

-Nu am zis ca esti un monstru Tam! Esti un demon! Mai rau decat un monstru!

M-am uitat in oglinda retrovizoare si am vazut fetele terifiate ale oamenilor de pe merginea pistei. In mod normal as fi si eu la fel de speriata, dar am foacut ceva opus total mie, am zambit. Mi-am aruncat atentia asupra vocii lui Faith care ma tot felicita ca sunt un demon iar asta mi-a facut creierul sa explodeze!

-Mai taci dracului din gura Faith! Azi era sa moara oameni din vina mea! Tu n-ai alta treaba decat sa ma stresezi pe mine? Du-te dracului si fute-i creierii lui Will, nu mie! Am lucruri mult mai bune de facut! Acum dispari, pana nu exorcizez masina cu mana mea!

-Nu mai ai nevoie de noi, esti mai rea decat am fost vreodata si asta imi place! Bravo Tam, dorinat da s-a implinit, ai scapat de mine si de Will devenind un monstru fara scrupule, plin de ura si manie, omorand pe toti cei care au fost familia ta si cel mai importanat, distrugandu-te pe tine!

Vocea lui Faith a disparut intr-un ras melefic purtat de oftarile vantului timpuriu. Am redus viteza masinii pana cand aceasta s-a oprit. Am stat minute bune nemiscandu-ma, iar lumea cred ca e deja traumatizata, pentru ca nimeni nu a venit la mine.

Am pornit masina si am asezat-o grijulie printre celelalte masini din garaj.

Grupul de oameni s-a pozitionat in fata garajului iar eu m-am oprit in fata lui Revo, cu un zambet provocator.

-Acum vezi? Ideea ta cu psihiatrul nu mai are nici un rost!

Am intrat violent printre ei si am intrat in sediu.