Il duc pe Klaus in Mystic Falls. Nu-l pot duce il Louisiana la vila generalului David Bradford. Aia e o casa de cosmar! Vreau sa fie in siguranta! Cred ca e obosit. Ii vad ploapele cum se lasa usor spre sol. Hmm...ma intreb daca a mancat ceva?
-Micutule?
-Huh? Cred ca a atipit pentru ca are vocea somnoroasa.
-Ti-e foame?
-Da!
-Bine! Uite cum facem. Trecem razant prin New Orleans si iti iei ceva ok?
-Ok! Dar ce sa iau?
-Pentru inceput, iti iei ceva sa mananci si mie un tricou. Asta deja s-a lipit de mine si tre sa ma spal. Sangele deja s-a uscat pe maieu si devine evervant.
-Asta era sange?! Am crezut ca e modelul maieului!
-As fi vrut eu micutule! Am chicotit usor dar aparent el pare sa-i pese de sanatatea mea. Ow grozav! Alta persoana careia sa ii pese de mine!
Am condus cam 3 ore din cauza traficului. Am scos din torpedo 500 de euro.
-Uite micutule! iti Iei mancare si mie un tricou. Ok?
-Bine dar...
-Fara dar micutule! Daca intreaba cineva de mine, nu ma cunosti.
-De ce?
-Iti explic cand te intorci!
-Shadow! Ai ochii grena! Incaerca sa dormi!
-Bine! Dar du-te! Te rog grabeste-te!
CITEȘTI
Vocile din capul meu [IN EDITARE]
FanfictionMereu am încercat să mă auto-depășesc și să fiu cea mai bună. Am nevoie de atenție și respect, iar a fi cel mai bun îmi dă impresia că le pot abține, dar nu e așa. Știu că trecutul e făcut să treacă, dar nu pot. Îmi bântuie gândirea imaginea omului...