Vocile din capul meu [IN EDITARE]

Fantoma sau iluzie

Drumul spre casa lui Luis a fost tacut.

Mai mult s-a auzit muzica din masina decat orice am fi vorbit noi. Nu stiam ca Luis este dependent de muzica de la opera, dar asta nu m-a deranjat, cel putin nu inca. Cat de curand o sa-l contaminez cu muzica rock si numai asta o sa asculte. Ma gandeam sa-i pun melodia fantoma de la opera deoarece este o combinatie perfecta intre opera si rock, dar m-am abtinut.

Tot drumul, Luis nu a vorbit, doar fredona pe ritmul muzicii iar fata lui comica mi-a trezit intrebari despre propria mea persoana. Stau sa ma intreb cum de s-a ajuns la asta? De ce n-am ramas in echipa lui Hennry? De ce a trebuit sa devin rebela si sa ma revolt in fata lui? De ce am crezut ca viata pe care mi-o poate da Revo va fi mai buna? Ce are La Spider cu mine? Ce inseamna biletul de la Revo si oare chiar merita sa am incredere in el, sau e doar o gluma proasta pentru a ma prinde?

Acum chiar nu stiu ce sa fac. Cadavrele m-au bulversat complet si am nevoie doar de o ascunzatoare sigura unde pot concepe un plan de atac. Revo mai vrea sa ia de langa mine pe cineva si trebuie sa ma pregatesc serios, mai mult eu decat restul echipei pentru ca eu sunt cea vanata, ei ar fi doar niste simple unelte pentru a ajunge Revo la mine. Intrebarea e: de ce doar o persoana ca sa ajunga la mine si de ce nu ma poate lua doar pe mine, de ce trebuie sa omoare oameni pentru a pune mana pe mine?

Am tresarit scurt cand l-am auzit pe Luis cum si-a dres vocea. A oprit masina in fata unui deal iar eu mi-am marit ochii pentru ca nu stiu ce are in cap. Adica, stiu, doar are creier, doar ca nu stiu de ce ne-am oprit aici.

-Am ajuns! A spus Luis cu zambetul pe bune.

-Tu iti bati joc de mine? Luis asta e un deal!

Luis a inceput sa rada puternic iar in secunda urmatoare o parte din deal s-a ridicat si in fata mea s-a facut ca un tunel. Luis a dus masina inauntru si a parcat-o langa alte masini sport. M-am dat jos din masina iar in secunda urmatoare mi-am revazut echipa asezata pe o bancuta. Claud si Brian se saruta, Klaus si Lee vorbesc iar Alex sta pierdut in ganduri si fumeaza o tigara.

Cred ca s-a suparat rau ca l-am singur in pat si cu ochii in soare. Am facut pasi marunti pana la el si l-am luat usor in brate. El doar si-a intors privirea in directia opusa fetei mele iar eu am oftat indurerata. I-am dat drumul si in mometul asta ma bucur ca nimeni nu ne-a vazut. Pe Alex chiar n-as vrea sa-l pierd. Mi-am intors privirea cand o mana mi-a prins soldul usor si m-am linistit cand am vazut ca e Luis.

-Cum e aproape miezul noptii, vom innopta aici in seara asta iar maine va voi duce acasa la mine. A spus Luis scurt si cuprinzator.

Eu nici nu mi-am dat seama ca s-a facut noapte, am fost prea prinsa in gandurile mele ca sa-mi dau seama. Mi-am dres vocea si i-am oprit pe toti din ceea ce faceau si s-au uitat la mine, mai putin Alex. Au urmat cateva minute devastatoare de liniste in care doar ne holbam unii la altii pana cand am decis sa iau cuvantul.

-Stiti ca noi suntem intr-un razboi, nu?

-Nu mai spune Sherlock! De parca nu ne-am fi dat seama. A spus Alex in sictir. Chiar daca a pornit un val de rasete, eu am simtit nevoie brusca sa plec. M-am indreptat spre Luis care sta langa niste masini, putin mai departe si vorbeste la telefon. Nici nu mi-am dat seama ca a plecat se langa mine.
Cand m-a vazut a bagat o scuza jalnica ca sa opresca conversatia si s-a uitat dubios la mine.

-S-a intamplat ceva?

-De ce nu ai stat si tu cu noi? Am intrebat mai in soapta.

-Pai m-a sunat Jon.

-Cine-i Jon?!

-Un prieten care ma ajuta cu o mica problema.

-Ce problema? Intrebarile mele cred ca-l incomodeaza pe Luis, dar am intrebat fara sa gandesc.