Vocile din capul meu [IN EDITARE]

Prinsa

Cum e 5 dimineata iar eu nu am somn, m-am gandit sa pregatesc eu micul dejun. Nu am mai gatit de cand a murit Adison dar acum il am pe micut si nu vreau sa moara de foame.

Am coborat grijulie scarile ca sa nu trezesc pe nimeni. Scarile sunt vechi si scartaie asa ca mi-a fost putin dificil. Cand am ajuns in bucatarie, am vazut ca frigiderul e aproape gol, sunt numai cateva conserve de peste dar eu nu-s fana.

Am iesit din casa si am condus pana la cel mai apropiat magazin.

E 7:10 ceasul asa ca trebuie sa fie deschis macar un magazin. Norocul mi-a suras cand am vazut un supermarket deschis, asa ca in scurt timp, cosul meu a devenit aproape plin.

Nu sunt fana cumparaturi, dar si cand intru intr-un magazin, cosul meu e full. Am luat tot ce imi trebuie si inca niste alimente pe care probabil le voi manca. In portbagaj am niste plase pe care le-am umplut cu produsele si alimentele cumparate.

Drumul spre conac a fost linistit iar eu am condus incet. NU e specifica mie viteza redusa, dar am nevoie sa-mi pun gandurile cap la cap.

Am facut o recapitulare a evenimentelor intamplate in ultimele zile: Revo vrea sa ma duca la psihiatru iar cum eu urasc doctorii, am fugit. Am fost in Louisiana si am bantuit casa parasita de acolo apoi le-am intalnit pe Klaus si acum fug de frica sa fiu prinsa.

Am fost rupta din gandurile mele cand am vazut o masina foarte cunoscuta in fata conacului. M-am uitat mai atent si ii apartinea lui Andy.

Acum ce fac? Nu-l pot lasa sa-l ia pe Klaus, dar nici nu ma pot pune in ghearele lui! In cateva secunde, masina mea a fost blocata de alte 4 masini care sunt pozitionate in asa fel incat eu sa nu pot fugii. Am luat o gura mare de aer si am coborat din masina chiar daca simteam ca o sa regret.

Am facut 6 pasi in fata dar in secunda urmatoare am fost inconjurata de matahale care imi opturau vederea. Mi-am pus mainile in san si ma uitam dusmanos la ei. Chiar daca nu m-au atacat inca, stiam ca asta urmaresc, le trebuia doar un semnal.

Dupa doua matahale, Revo si-a facut aparitia. Pare suparat si ingrijorat iar chiar daca fata lui divina ma implora sa ma predau, eu nu am de gand sa fac asta.

Distanta dintre noi era de 3 metrii si nici unul dintre noi nu inainta. M-am speriat putin cand a inceput sa vorbeasca calm cu mine. Hmm, oare ce are de gand?

-Tam! Te rog! Nu mai fugii de mine! Nu vreau sa te ranesc!

-Ultima data cand am verificat, ai vrut sa ma duci la un psihiatru!

-Nu te duc la psihiatru Tam!

-Huh? Ow sigur Revo! Pentru o secunda chiar te-am crezut!

-Vorbesc serios! Ti-am promis ca am sa am grija de tine si ca nu voi lasa pe nimeni sa te raneasca, nici macar eu. Mi-am dat seama ca daca te duc la psihiatru am sa te distrug. Tam tu deja ai suferit mult prea mult iar eu nu vreau sa te omor! Este drept ca te cunosc de putin timp dar sunt maestrul tau, nu te voi rani. Ti-am promis ca te ajut sa-ti rezolvi obsesia de droguri asa ca iti promit ca eu te voi ajuta sa scapi si de spirite! Eu! Doar eu, nimeni altcineva! Te rog Tam! Ai incredere in mine!

In momentul asta chiar nu stiam ce sa cred, pare convingator dar poate fi si o farsa si din moment in moment poate sa strige catre matahale ,,pe ea baieti!", dar n-a facut-o! Cel putin nu inca!

A facut pasi rapizi spre mine iar in concordanta cu visul meu, ma asteptam sa scoata un ac si sa ma anestezieze fara voia mea, dar tot ce a facut a fost sa ma ia in brate si sa ma pupe pe frunte ca un parinte. Am facut ochii mari la el si chiar nu imi vine sa cred. Revo tocmai mi-a zis ca nu o sa ma distruga, ba din contra si ca eu pot sa am incredere in el plus ca a facut ceava ce nu cred ca a mai facut vreodata. M-a pupat!

M-a luat de mana si m-a dus in conac. Cred ca cineva a luat plasele de cumparaturi deoarece le-am vazut asezate pe masa din bucatarie. Andy m-a vazut si nu a ezitat sa ma ia in brate puternic si sa-mi umple fata de sarutari, evitand buzele, si multumindu-mi ca m-am intors.

Klaus statea pe capea si gusta dintr-un sendvis.

Dupa ce m-am eliberat din stransoare, m-am indreptat catre Klaus.

-Pofta buna micutule!

-Multumesc Shadow!

-Spune-mi Tasmmyn! Sau Tam! Shadow e numele de scena! Am spus chicotind.

-Hai sa mananci si tu Tam! Esti slăbită!

Replica asta m-a distrus! Am pus mana repede pe gura lui Klaus facandu-i semn sa taca dar deja era tarziu. Revo si Andy chiar se uitau ingrijorati la mine. Dupa ce a terminat de mancat, micutul a inceput sa vorbeasca si eu care imi doaream din toata inima sa taca.

-Domnilor! Tasmmyn nu a mancat si nici nu a dormit!

-Taci Klaus! Am spus aproape tipand la el!

-Ba nu tac deloc! Starea sanatatii tale ma ingrijoreaza! Vreau sa fii bine!

-Klaus sunt bine!

-Minti!

Revo a ridicat o spranceana si m-a intrebat curios.

-Cine-i tipul?

-El e Klaus! Am spus cu o voce tremurata.

-Si unde l-ai gasit!

-Defapt el m-a gasit pe mine!

Klaus s-a ridicat de pe canapea si m-a prins in bratele lui.

-Ea e maestrul meu! A spus micutul o voce de copilas. Eu m-am inrosit si am inceput sa chicotesc.

-Deci Tam?! Ai un copilas sub comanda ta? M-a intrebat Revo de-a dreptul uimit!

-Nu e orice fel de copilas. El e nepotul lui Adison si vrea ca eu sa-i fiu maestru. Klaus el e Revo, maestrul meu.

-Stai?! Tu ai un maestru?

-Da!

-Am crezut ca bunicul meu a fost...

-Da micutule, pana sa moara el, a fost maestrul meu, dar eu inca sunt in faza de initiere. Revo e noul meu maestru si crede-ma ca e cel mai bun, dupa Adison.

Mi-am aruncat privirea de milog catre Revo si Andy. Nu inteleg de ce Andy tace, dar cred ca voi afla curand.
-Revo te rog, Klaus e obosit si...

-Am inteles Tam! Va duc pe amndoi la sediu unde o sa fiti ingrijiti, dar intrebarea mea este, Tam, tu vrei sa vii?

-Tot ce vreau e ca micutul sa fie in siguranta!

Revo si-a pus mainile pe umerii mei si ma privea bland.

-Te rog Tam! Nu fugii iar!

-Nu voi fugii! Dar sa nu te prind cu vre-un doctor langa mine ca dupa fug si nu ma mai gasesti.

-Am inteles!