Vocile din capul meu [IN EDITARE]

Tradarea lui Lee?

Intr-un sfert de ora am ajuns la sediul lui Revo si am inceput sa alerg cine stie unde, uitandu-ma dupa Jane. Am vazut doua fete in rochii mulate albe, care duc o targa in sediu.
M-am blocat pe chipul palid al corpului ce intra in sediu si cu pasi inceti. M-am apropiat de intrare cu pasi tematori.
Timp de doua ore Jane a fost in coma pana sa o gaseasca. Lorelay mi-a spus ca a gasit-o iubitul ei, la grantita din Detroit, prabusita pe iarba. Tamplele ii sangerau si abia mai respira.
Acum e in siguranta si lispita de pricol. Dupa o serie de analize, am aflat ca Joker a fost cel care a pus ultimul mana pe ea si sunt sigura ca  aparitia lui  are legatura cu ranile ei.
Am continuat sa astept sa se trezeasca Jane, dar slabe sanse sa se intample. Trebuie sa afla cand s-a intamplat asta, locatia axacta si ce cauta Joker acolo?
Am fost trezita din gandurile mele cand o mana s-a pus pe umarul meu.

Am ramas concentrata fara sa dau importanta. Am auzit o voce care ma tot sctriga, dar nici ei nu ii dadeam atentie. Eram atenta doar la bucata de gresie din fata mea, gandul fiind numai pe Joker.
-Tasmmyn! A fost zgaltaita puternic din loc.
-Ce-i!? Am spus nestiind unde.
-Sunt aici! A spus Revo. M-am intors si l-am vazut proiectat in fata mea. Fata lui e dura si manioasa, dar ochii lui de-un caprui hipnotic ascund mila si griji.
M-am uitat la el confuza cateva secunde, apoi mana lui a prins-o pe a mea si m-a dus in biroul sau mare. Urasc locul asta! E atat de alb si cu atat de simplu, mi se face rau de fiecare adata cand vin aici.
Mana lui i-a dat drumul mainii mele si m-a indemnat sa ma asez pe unul dintre fotoliile din camera.
Revo s-a asezat la biroul lui si si-a incrucisat mainile, sprijinindu-si barbia de ele. Clar asta de rau. Dupa cateva minute de tacere in care el s-a uitat la biroul sau, a inceput sa vorbeasca.
-Tam! Nu te-am chemat aici ca sa nu spui nimic. Spune-mi, ce este asta?
Revo  a scos din buzunarul pantalonilor sai un pliculet rupt in care nu stiu sigur ce era.
-Ce e aia? Am intrebat aratand cu degetul spre bucata de hartie.
-Nu face pe naiva Tam, te rog. Nu ai idee cat de mult ma fortez sa raman calm, asa ca te rog, nu ma scoate maai rau din minti!
Am inghitit puternic in sec. Nu stiu la ce refera si ce era in acel pliculet, dar sigur e de rau.
-Revo, nu stiu ce era in pliculetul ala, si vorbsc serios.
-Pe bune? Atunci de ce era in camera ta?
-Revo, e imposibil! NU am mai dat pe acolo de mult timp!
-Inceteaza sa ma prostesti pe fata Tam! Sara a facut curat dupa ce aai plecat si daca e dupa tine, atunci cum de era asta acolo avand in vedere ca numai tu ai cheia de la camera ta? Nu avea cine sa intre!
-Ce a cautat Sara in camera mea? Si aparent, daca a putut sa intre, inseamna ca si ea are o cheie.
-Cheia aia i-am dat-o eu, pentru ca eu am rugat-o sa imi aduca din camera ta un dosar cu foi, iar ea a gasit pliculetul la piciorul patului.
Am luat o gura mare de aer si am simtit cum toata atmosfera devine tensionata. M-am ridicat de pe fotoliu.
-Uite ce e Revo, eu nu stiu ce cauta acel pliculet acolo. Mi s-a acrit de droguri iar eu am alte probleme de rezolvat acum legate de mafie. UIte ce e, nu imi pasa ce cauta acel pliculet acolo. Camera mea e o zona moarta, poate sa vine cine vrea acolo. (Am aruncat cheia camerei mele pe biroulo lui Revo)  In momentul asta, nu stiu daca ai remarcat, dar pierdem oameni. Nu imi pasa de acel plic, imi pasa de Jane care nu misca din pat, de Luis care a pierdut multi oameni in Detroit si de tine, pentru ca am vaga impresie ca incepi sa delirezi. Acum iarta-ma REvo, dar ma duc la Jane.
Nici nu am dat sa plec ca am fost oprita de Revo. Omul asta ar o obsesie sa ma apuce de mana.
-Tam, imi pare rau daca te-am acuzat!
-Revo...
-Lasa-ma sa termin! Faza e ca in pliculet nu erau droguri, ci era otrava.
-Ce?! Am spus izbindu-mi pieptul de a lui Revo. Cum se poaate asa ceva? Revo, eu nu umblu cu otrava.
-Nu stiu Tam. Faza e ca oricine ar fi lasat asta acolo, nu a facut-o accidental. Ma gandesc ca poate cineva vrea sa se asigure ca suntem tot mai putini in razboi. Cum ai zis si tu, Luis a pierdut oameni iar Jane e in coma. Daca otrava aia e pentru noi?
-Revo! Esti absurd! Daca ar fi vrut sa ne otraveasca, de ce ne-au lasat semn?
-O cunosc bine pe sora mea! Daca ar fi vrut sa ne omoare pe toti, nu ar fi lasat pliculetul acolo, dar e clar ca intentioneaza sa omoare doar pe unul din noi.
Am iesit din biroul lui Revo cu un nod in gat. Daca are dreptate si planuieste moartea unuia din noi?
Timp de doua zile nu am mancat decat mancare cumparata de la supermarket. Cand Jane s-a trezit, mi-a spus ca nu Jake a lovit-o si ca a incercat sa o apare, dar imi vine greu sa cred si am impresia ca s-a lovit rau la cap de crede asta. I-a fost adusa mancare si ei, dar i-am zis sa nu manance pentru ca imi e teama ca e otravita.
Recuperarea lui Jane nu a durat mai mult de doua saptamani si m-am bucurat ca o pot vedea iar pe picioarele ei.

Am primit de dimineata mesaj de la Luis spunandu-mi ca are nevoie de mine. Nu am stat mult la discutii si am pornit spre Luis, luaandu-l si pe Klaus cu mine. Vreau sa invete autoapararea si cateva saptamani daca o sa stea la Luis, o sa invete multe.
Cand am ajuns la sediul lui Luis mi-a urcat inima pana in gat. Imi era dor de acele plete londe lungi, de acea privire salbatica, de ea!

-Casmmiiiirrrr! Am tipat cand am vazut-o si am luat-o in brate.
Cu Casmir eu mi-am petrecut copilaria. Pana la liceu, ea a fost sora mea de suflet, dar apoi a plecat si nu am mai auzit nimci de ea.
Luis mi-a spus ca lucreaza pentru el si ca a dat de ea cand conducea ilegal pe sosea.
Peste doua zile a fost o intrunire pe care Luis a infiintat-o. Revo, Aurora, Vanesa, Casmir, Lee si ceilalti reau acolo. Lorelay era cu Luis si aratra superb. Parul ei alb curge pe spatele acoperit de o bluza alba acoperita de panza neagra si niste blugi mulati.
Incep sa ma intreba daca Lorelay si Luis stiu ceva ce nu vor sa imi spuna pentru ca mai mult ca sigur ma evita.
Am luat loc pe unul din fotoliile din piele alba si mi-am aprins o tigara.

Lorelay P.O.V.

L-am luat pe Luis de-o parte intr-o alta camera si m-am asigurat ca nimeni nu aude nimic. Dupa fata lui Luis imi dau seama ca si el vrea sa vorbim despre acelas subiect.
Mi-am trantit spatele de usa in timp ce el isi molfaie buza inferioara.
-Ce o sa facem? M-a intrebat el zmuls din ganduri.
-De unde dracu vrei sa stiu eu?
-Nu putem sa lasam lucrurile asa.
-Nu mai spune Sherlock! Auzi Luis, ce i-ai zis lui Revo?
-Stie doar de plicul cu otrava, dar nu m-ar fi crezut nici mort daca i-as fi spus ca Lee l-a pus acolo, la cat de buni prieteni sunt ar fi crezut ca eu l-am pus acolo si as fi inscenat asta pentru Lee.
-Baga-mi-as! Stim amandoi ca nu e asa!
-Stiu Lorelay!
-Tasmmyn nu o sa ma creada nici pe mine daca ii spun pentru ca e tuta si nu m-ar crede, plus ca deja banuieste ca ii ascund lucruri. Jane a tras si ea concluzia asta si crede ca Tam e mult prea naiva. Dupa ce ca din cauza lui Lee, Tam a suferit atat, ea ii da nenumarate sanse, si Revo la fel. Nu stiu ce vad in el. Revo a dovedit ca e de partea noastra si totusi crede in Lee ca si el o sa faca la fel.
-Lee ne saboteaza pe toti. Vrea sa ne intoarca unul impotriva altuia.
-Luar-ar dracu de tradator! Tradator a fost, tradator ramane!
-La inceput a omorat oameni dragi si de baza a lui Revo, incepand cu Andy, apoi Katharina si sfarsind cu Alexander, iar acum mai are o tinta.
-Lee! Ce ar fi daca noi l-am omora pe Lee?
-Nu putem, am parea noi tradatorii iar aici Lee e tradatorul.
-Ai dreptate!
Luis s-a apropiat de usa si mi-a spus ca ar fi mai bine sa mergem jos unde deja absenta noastra s-a facut simtita.