Cand am parcat in fata casei, lacrimile nu mai curgeau. S-au uscat pe fata dandu-mi aspectul unei fantome. M-am uitat in oglinda retrovizoare si am vazut ca fata mea a albit.
Am intrat la o avalansa in casa si am trantit usile. M-am dus in sufragerie ca sa-l gasesc pe Will deoarece el mereu ma asculta si-mi ia apararea, o fantoma care ma intelege, dar il loc sa-l vad pe Will, am vazut un copil cu gura taiata, lovit la maini, cu niste ochi albastrii stersi si parca dat cu creion de ochi, dar cred ca e mucegai.. Are o bluza alba si niste pantaloni negrii care il fac mai inspaimantator decat l-am vazut prima data.
-Hey! A spus el dupa ce a terminat de cantat o melodia macabra la pian.
-Sa..lut? Am spus cu jumatate de gura in timp ce l-am vazut cum se apropie de mine. M-am dat trei pasi inapoi dar nu am fost atat de rapida iar el m-am prins de mana. Cladura corpului sau e foarte scazuta dar nu asta vreau eu sa stiu, ci ce cauta el aici?
-Sunt Mortem! Nu te speria de mine!
M-am lasat trasa de el pana in beci, acolo unde stau sa putrezeasca cadavrele parintilor mei.
-Ce cautam aici? Am spus curioasa si oarecum tematoare.
El s-a oprit in fata sicrielor parintilor mei si si-a incrucisat mainile.
-I-ai de aici! A spus vizibil suparat.
-Si unde sa-i duc?
-In pamant?! Au imputit casa!
-Singura? Singura i-ai adus, singura scapi de ei!
Cum sansele sa ma pun cu un tip care nu sunt foarte sigura ca e viu sunt infricosatoare, am decis sa ma apuc de lucru. Am apucat de marginile scriului tatei si l-am tras pana in dreptul scarilor, apoi treapta cu treapta am incercat sa-l ridic. Cine ar fi crezut ca sa cari un sicriu e atat de greu?
Cand ma asteptam cel ami putin, l-am vazut pe Mortem cum incepea sa impinga sicriul. Chiar nu ma asteptam ca el sa ma ajute. La al doilea sicriu a tinut musai sa ma ajute deoarece cred ca vedea ca nu ma prea descurc. Dupa ce am scos sicriile afara din casa si le-am dus in paduricea de langa ea, Mortem a disparut intr-un abur de fum.
In mometul ala am fost speriata si chiar nu stiam ce sa fac. Alergat pana in casa si am blocat usa. Lui Will si Faith nu le-am simtit prezenta asa ca m-as asezat pe canapeauna prafuita.
Un nor de praf s-a ridicat facandu-ma pe mine sa stranut. Am iesit din casa si m-am dus la cel mai apropiat super market unde am luat produse de curatat, insecticid, lengerie, galeti, ligheane, mop-uri, bureti si tot ce mai era nevoie.
M-am intors la casa parasita si am inceput sa fac curat.
Am inceput cu bucaratia. Locul asta chiar are mare nevoie de ingrijiri. Gandacii au iesit cu sutele cand am dat frigiderul deoparte. Am dus aproape tot mobilierul in camera de langa, adica sufrageria si am inceput sa sterg mucegaiul de pe pereti si sa dau cu mopul.
Dupa ce am creat un mediu bun in care sa stea mobilierul, am curatat dulapurile. Frigiderul l-am aruncat deoarece emana un miros oribil a mortaciune, plus ca nu sunt sigura daca era ceva sau nu mort in el. Dupa ce am asezat mobilierul la locul potrivit, am mai dat o data cu mopul.
Am iesit afara si la fantana din spatele casei am luat apa curata si m-am apucat de sufragerie. Aici nu sunt prea multe lucruri, doar canapeauna, o masa din lemn de nuc, o oglinda sparta si foarte mult loc liber. Daca n-as sti ca am fugit pentru ca am fost acuzata o tradatoare, l-as fi sunat pe Luis sau Lee sa ma ajute, dar chiar ei m-au numit tradatoare.
Pentru ca nu pot sa scot o canapea singura din casa, m-am gandit sa-l sun pe Alex sa vina sa ma ajute. Cand am deschis telefonul am vazut 30 de apeluri de la Claud, Luis, Lee, Brian si Claud. Asta mi-a dat de inteles ca Alex nu stie, deci il pot chema. Am format rapid numarul lui si am pus telefonul la ureche. La al treile bipait i-am auzit vocea.
-Tam? Tam, unde esti? Esti bine? Esti ranita?
-Alex! Am nevoie de tine!
-Vin acum! Unde esti?
-In Luisiana. La plantatia Myrtles.
-De ce dracu esti acolo? Stii ce, vin cat pot de repede!
Am inchis telefonul si mi l-am bagat calma in buzunar, dar mi-a venit ideea: ce o sa inlocuiasca uratenia aia de canapea? Am urcat iar in masina si am cautat un magazin de mobilier cautand o noua canapea si chiar daca mi-a luat o ora si jumatate sa-l gasesc, am avut marele noroc sa vad ca e deschis, dar mi-am pus intrebarea: cine sta treaz la ora asta si mai si lasa magazinul deschis?
Am intrat timida si am auzit clopotelul de la usa clincanind. M-am uitat putin in jur si nu am vazut pe nimeni.
-Hei? Am strigat de cateva ori, dar nimic.
M-am plimbat printre raioane si am vazut o umbra care a trecut coltul dar nu am pucat sa fac vre-un pas pentru ca un metal rece si ascutin mi-a blocat gatul. Am avut noroc ca m-am opit la timp altfel capul meu ar fi stat unde-mi stau acum picioarele.
O voce dura dar calma si incredibil de suava si-a facut aparitia in urechile mele.
-Cine esti si de ce ai venit?
Eu am luat o gura de aer si m-am intors cu fata spre persoana care a vrut sa ma omoare. Trebuie sa-i demonstrez ca nu sunt o hoata cum poate ma crede, plus ca a lasat magazinul deschis la 2 dimineata.
-Am venit sa iau o canapea. El s-a oprit cu fata la mine si ma priveste derutat.
-Aaaaaa.....esti clinet! Scuze pentru asta. A spus aratand spre cutitul din mana stanga.
-Stati linistit! Daca as fi fost in locul dumneavoastra as fi facut la fel. M-am uitat la bine la persoana din fata mea si am putut observa ca suntem de aproape aceeasi varsta, doar ca eu sunt cu doi ani mai mica. Am citit fascinata numele lui de pe ecuson.
-Jacob Jake.
-Asa ma cheama! A spus schitand un zambet pe buze.
Timp de 20 de minute m-am uitat la canapele si am ales una neagra care s-ar potrivi perfect cu mobila. Jake a fost de acord sa ma ajute sa o duc pana la plantatia lui Myrtles si sa ma ajute sa o asamblez. Au fost mici dubii cu privire la casa asta din partea lui, probabil sta ca e bantuita.
Dupa ce am scos canepeaua uzata, am montat canapeauna alaturi de Jake iar apoi am continuat curatenia.
Inainte sa plece i-am multumit lui Jake pentru ajutorul oferit iar el m-a asigurat ca ne vom mai vedea. Dupa ca a parasit camera am simtit-o pe Faith cum se uita la mine.
-Faci curatenie! Era si timpul!
-Multumin Tasmmyn! A spus Will dupa ce si-a facuta paritia.
Mi-am dat ochii peste cap.
-Pai casa asta arata oribil, nici o persoana zdravana la cap n-ar locui aici. Fara suparare! Acum daca Jake m-a ajutat cu canapeauna, inseamna ca Alex o sa ma ajute sa fac curat in casa. Perfect!
-Faith s-a uitat socata la mine. Cred ca e prima data cand o vad ca se uita asa.
-Ce? Am spus ridicand dintr-o spranceana.
-Tam, Alex e mort! Ieri a murit.
M-am oprit din curatenie si am privit-o pe Faith ingrozita.
-Stai! Daca Alex e mort, atunci eu pe cine am sunat? Si mai important, cine vine spre mine?
Acest capitol vreau sa il dedic lui JacobJake3, noul personaj important din cartea mea, iar evolutia lui in carte sper sa surprinda cititorii.
Pupici de la autoare!!! :* :* :* :* :*
CITEȘTI
Vocile din capul meu [IN EDITARE]
FanficMereu am încercat să mă auto-depășesc și să fiu cea mai bună. Am nevoie de atenție și respect, iar a fi cel mai bun îmi dă impresia că le pot abține, dar nu e așa. Știu că trecutul e făcut să treacă, dar nu pot. Îmi bântuie gândirea imaginea omului...