Vocile din capul meu [IN EDITARE]

Claud si Brian

Toata lumea doarme. Hmm...nici nu ma mira avand in vedere ca e 2:30 dimineata. Am urcat fiecare treapta pana la camera mea iar indata ce am ajuns, m-am prabusit pe pat si mi-am strans caietul negru in brate.

Bandajele mele sunt pline de sange asa ca mi-am aruncat hainele de pe mine jos, in baie, si am lasat apa calda sa-mi mangaie pilea. Contactul cu apa m-a facut sa icnesc de durere, deoarece am tinut jetul de apa pe rani pana mi s-au curatat.

Am luat bandaje noi si mi-am infasurat ranile precum o mumie ambulanta.

Am deschis caietul si, alaturi de un pix, am inceput sa ma eliberez de gandurile ce ma apasa.

Deci, Lee a devenit tupeist in fata mea, Andy s-a suparat pe mine iar eu nu stiu de ce, Revo a devenit foarte rece, dar eu sunt cea care sufera aici, mie mi-au murit asa zisii "parinti" si tot eu am castigat cursa, lasandu-i locul de sef lui Revo, si tot ei sunt suparati pe mine. Incep sa cred ca viata mea revine la vremea cand Hennry era seful meu si ma trata ca pe o carpa.

M-am scuturat capul si mi-am format ideile astfel incat sa capete o logica.

"Cand am intrat pe mana celui mai rau om din mafie am crezut ca viata mea o sa se schimbe, nu voi mai fi tratata ca o carpa, voi avea viata mea, voi avea prieteni, afectiune si sprijin. Zilele astea am participat la o cursa, am fost singura fata care a participat si prima care a trecut linia de finish. Din pacate, participarea la cursa a venit cu o plata pe care eu a trebuit s-o achit, masina mea ajungand in cimitirul de masini. Parintii mei au murit in ziua in care am castigat cursa, iar eu am evaporat toate drogurile pe care le aveam, infigandu-mi pe rand, mii de ace in maini, golind siringa de lichidul maroniu al amfetaminei.

In fata lui Klaus am esuat ca maestru, aratandu-i cine sunt eu defapt si ce fac defapt cand ma simt neputincioasa, iar acest lucru l-a marcat, si nu in sensul bun.

Mi-am aruncat ura catre parintii mei si mi-am achitat partea de intelegere, daca ei m-au chinut 9 ani, asta am sa le-o fac si eu lor tot atat timp.

Ma bucur ca am revazut-o pe Faith si ca am putut sa vorbesc cu ea, mi-a intarit convingerile si mi-a intarit fortele.

Dupa ce am facut azi, imi pare rau ca l-am considerat pe Revo cea mai rea paersoana din lume, azi m-am inselat, eu am devenit cea mai rea persoana din lume."

Am inchis caietul si l-am azvarlit sub pat. Dintre toate lucrurile descoperite si nedescoperite din lume, caietul meu e ultimul lucru pe care vreau sa se puna mana.

In noaptea asta nu am pus geana pe geana, m-am gandit la ce-am facut in ultimele zile si daca e bine sau nu, sa las doua cadavre in Luisiana, avand in vedere ca acolo sunt si cadavrele lui Will si Faith. Mi se pare mega ciudat ca trupurile lor nu au imbatranit. Oare au luat arsenic inainte sa moara?

Razele soarelui au inceput sa-mi lumineze camera, iar gandurile m-au purtat atat de departe incat nici nu mi-am dat seama ca s-a facut 9 ceasul si am auzit o bubuitura la usa. Am facut liniste astfel incat sa para ca nu e nimeni.

-Tam!! Stiu ca esti aici!

Chiar daca mi se pare imposibil, auzul meu nu ma inseala. Dupa usa se afla cea mai minunata persoana pe care o cunosc, cea mai frumoasa fata din mafie si prietena mea din copilarie. M-am ridicat din pat si in fuga am deschis usa, prinzand in brate, femeia pe care eu o consider ca o sora.

-Claud!

-Tam! Usor ca ma omori!

M-am desprins de Claud si i-am facut semn sa intre.