Vocile din capul meu [IN EDITARE]

Probleme vechi

Am stat inchisa in camera mea plangand in continuare si drogandu-ma ca sparta.

Revo, Andy si Lee mai bateau din cand in cand la usa dar eu ii rugam sa ma lase in pace deoarece chiar nu pot sa vorbesc cu nimeni.

Prea multe droguri m-au facut sa vars si sa tot vars de nenumarate ori, dar nu m-am oprit din a le lua in continuare. De la amfetamina, mi-am facut mâinile pungute de ace deoarece m-am intepat de la umar pana la încheietura mâinii la ambele maini.

Ma tot uit la bratara din aur alb pe care mi-a dat-o Adison si lacrimile mele nu inceteaza sa apara.

In a patra zi de izolare, l-am auzit pe Klaus care ma implora sa deschid. In momentul asta chiar am nevoie de cineva. Sunt ametita din cauza drogurilor in exces dar tot am fost capabila sa deschid usa.

Cand am deschis usa i-am vazut fata speriata, dar el s-a napustit asupra mea luandu-ma in brate. Si-a ridicat privirea catre fata mea iar eu ma uitam confuza la el.

- Tam! A spus cu zambetul pe buze.

- Ce-i micutule?

- Am venit sa te vad! Esti bine?

Am dezaprobator din cap si m-am prabusit pe pat încercând sa-mi infranez lacrimile. Klaus a venit langa mine si se uita ingrijorat. Satrea sanatatii mele incepe sa ma ingrijoreze, pielea mea a devenit bolnavicios de palida iar temperatura corpului scazand considerabil de mult si o durere ingrozitoare imi intepa taplele aducandu-ma in prag de lesin.

- Ce a patit maestra mea?

- Sunt singura Klaus! Am spus lasând o lacrima sa cada.

- Ba nu Tam!

- Ba da! Am izbucnit in lacrimi. Parintii mei au murit Klaus!

El s-a uitat socat la mine. Nu cred ca stia ce sa spuna.

- Tam, hai sa mananci! Mi-am dat seama ca incerca sa schimbe subiectul, dar am dat dezaprobator din cap refuzandu-i cererea de a manca.

S-a ridicat de pe pat si a auzit un fâsâit de sub pat. Din curiozitate s-a aplecat sa vada ce e iar in urmatoarea secunda doua cristale i-au aparut in ochi si se uita stupefiat la mine.

- Tam? Vocea ii tremura ingrozitor de mult. Te-ai drogat?

Eu am lasat capul in jos in fata lui, dar el m-a prins de mana si se uita trist la mine. Ochii lui de-un verzui hipnotic mi-au acaparat privirea.

- Tam! Te-ai drogat! A spus trist si furios, cu fata deja plina de lacrimi. Ce exemplu de maestru prost sunt!

Mi-am intins mana spre fata lui ca sa-i sterg lacrimile, dar mi-a dat-o laoparte si a fugit din camera.

Mi-am tras patura pe cap si am inceput sa vars lacrimi de amaraciune si durere, dar plecarea lui nu a fost lunga si nici nu cred ca a venit singur deoarece am auzit mai multi pasi. Usa s-a izbit de perete dar eu nu m-am clintit. Stateam cu fata la geam, cu patura pe mine, într-o cascada de sughituri.

- Tam! Cunosc prea bine vocea asta, era trista si furioasa si îngrijorata dar cel mai important, era a lui Revo.

S-a asezat pe pat si a tras patura de pe mine, dar eu tot nu m-am miscat. Puteam sa jur ca Klaus nu se putea abtine si i-a zis lui Revo tot, dar cand sau cum atat de repede?

Eu nu ma misc si nici nu ma uit la ei.

Revo a luat gramajoara de pliculete goale si mi-a asezat-o pe pat.

- Tam, tu ai te-ai drogat cu toate astea. Adica, le-ai luat pe toate? Am citit din vocea lui dorinta de a spune clar "nu", lucru pe care l-am si facut.

- Nu.

-Hu! A respirat usurat.

Am deschis dulapul masuteti de langa pat iar acolo se afla o gramada ai mai mare de pliculete cu droguri decat cea se sub pat. Revo e poker face.

-M-am drogat cu toate.

- Cee!!!??? Tam, tu ai înnebunit?

Eu nu raspundeam la intrebarile lui, eram constienta ca prea multe droguri te pot omora, dar nu-mi pasa.

-TAM! Te rog, vorbeste cu mine!

- Sunt singura! Am spus in soapta deoarece chiar nu mai pot sa vorbesc.

Revo a facut o fata confuza dar Klaus a inceput sa-i spuna ca nu mai am printi ceea ce m-a facut pe mine sa plang puternic. Revo m-a luat in brate si m-a strans la piept. Eu inca plang pentru ca simt ca sunt neputincioasa, slaba si vulnerabila, asa cum am fost inainte de cursa, asa cum mi-am promis ca nu voi mai fi, dar realitatea mi-a schimbat convingerile.

Inima a început sa ma doara enorm iar eu respir foarte greu. M-am desprins din bratele lui Revo si mi-am pus mana la inima, tusind ingrozitor de tare.

Acum mult timp in urma, cand am facut un control de sanatate, Adison mi-a zis ca am o problema la inima dar care poate fi tratata. Eu atunci am neglijat acest aspect. Se presupune ca am diabet, lucru mostenit de la bunica, dar nu l-am tratat atunci si cred ca acum suport consecintele. Stiam de la Hennry ca daca esti bolnav, nu ai ce cauta in mafie, asa ca am ascuns acest adevar fata de lume in tot acest timp.

- Tam? Esti bine? Vocea lui Revo s-a auzit foarte incet si pleoapele mele s-au îngreunat iar eu am cazut fara vlaga pe Revo. Tot ce am mai putut auzi au fost tipetele exasperate ale numelui meu.