Vocile din capul meu [IN EDITARE]

Un mic suflet ratacit

Mi-a luat doua ore jumate pana am ajuns in Houston dar a meritat. Cand am ajuns acolo am vazut micuta sala de bowling si nu cred ca multa lume stie ce e sub ea. Am parcat masina in fata salii si am intrat fara nici un stres in cladire.

-Hmm! Locul asta inca e mascat bine! La suprafata chiar pare o sala de bowling. Am coborat scarile si am dat de o usita in care stiam ca se afla sala de antrenament. Am auzit lovituri violente si mi-am dat seama ca nu sunt singura. Am dat de un baiat care cred ca are 15 ani.

E frumos, cu parul negru, cu o tinuta neagra si cu o forta de necontrolat in el. Mi-am dres putin vocea captandu-i atentia.

-Salut! I-am spus cu zambetul pe buze. Copilasul pare speriat asa ca am incercat sa imi revin din strea nervoasa. Cum ai intrat aici?

-Te rog nu ma bate! Vocea lui m-a suprins.

-Stai calm, nu te ranesc! Te vad cam trist pustiule! Ce ai patit?

-M-a parasit iubita pentru un curvar! Am vazut cum pe fata lui s-a asternut un raulet de lacrimi.

-Dragostea asta! Cum te numesti?

-Anklauser! Dar toti imi spun Klaus.

-Incantata de cunostinta Klaus! Eu sunt...

-Tu esti Shadow! A spus cu teama in glas si apre socat sa ma vada aici. Am oftat incercand sa schitez un zambet pe fata.

-Da! Eu sunt Shadow! De unde ma stii?

-Bunicul meu a lucrat pentru mafie!

Cand a pronuntat cuvantul "mafie" mi s-a zbarlit pielea.

-Si te-ai gandit sa intrii si tu in ea?

-Nu pot! Mamaie nu ma lasa. L-a considerat mereu pe tataie un descreierat deoarece se ocupa cu chestii marsave. Mama a murit acum 7 pe ani vremea cand eu abia am impinit 8 ani. A murit chiar de ziua mea. Tata nu am iar mamaie e bolnava.

-Cine a fost bunicul tau?

-Adison Kant!

-A-Adison? Tocmai am primit o veste extrem de socanta, Adison a fost bunicul tau?

-Da! De ce?

-Adison a fost maestrul meu...pana sa moara.

-Bunicul meu a fost maestrul tau? Al tau? Adica tu esti Shadow si...

Baiatul a ramas fara cuvinte.

-Adison mi-a zis de tine dar nu ti-a mentionat numele. Eu nu am avut familie iar el a fost toata familia mea.

Klaus s-a indreptat spre mine si m-a luat in brate.

-Vreau sa fiu ce a fost bunicul meu? Ma inveti tu? Te roooggg!

Mi-am dat ochii peste cap. Ma simteam intr-un fel datoare. Adison a fost maestrul meu iar nepotul lui vrea sa-mi fie ucenic.

-Sigur vrei asta?

-Da!

-Ai sa intrii intr-o lume foarte periculoasa!

-Asta vreau!

-Bine! Dar sper ca esti constient ca nimeni nu trebuie sa stie de asta si prin nimeni ma refer in mod clar la NIMENI! Ai inteles?

-Fac tot ce-mi ceri! Sunt o marioneta in mainile tale!

Un mic zambet mi-a aparut pe fata!

-Bine! Atunci hai sa ne jucam! De cand vii aici?

-De 4 zile!

-Deci nu ai experimentat tot!

-Nu! Doar sacul de box!

-Klaus eu nu pot sa te las cu bunica ta! Trebuie sa faci o alegere! Mafia sau familia?

-Mafia!

-Nu! Klaus! NU face asta! Ea e tot ce mai ai! In mafie poti sa mori usor!

-Nu-mi pasa!

-Pai ar trebui. Uite! Stiu ca incerci sa te refaci dupa o despartire! Imi pare rau ca ai trecut prin ce ai trecut si chiar vreau sa te ajut! Dar uita-te la tine! Esti mic! Nu ai foarte multa putere!

-Atunci antreneaza-ma tu Shadow! Te rog! Stiu ca iti cer mult, dar te rog! L-am divinizat pe tataie si mi-am dorit mereu sa stiu cu ce se ocupa. Imi dadea detalii, dar nu-mi zicea tot. Mi le spunea ca pe o poveste. Abia mai tarziu am aflat ca mare parte din povesti sunt reale. Te rog Shadow! Vreau sa-i calc pe urme bunicului meu. Vreau sa fie mandru de mine.

-De ce crezi ca nu e?

-Te rog Shadow! Tataie imi povestea de o fata roscata pe care o iubea ca pe propria fica, asa am aflat cum te cheama! Tu stii totul de la bunicul meu. Eu nu vreau sa stiu totul! Dar macar o parte!

-Off! Am oftat dandu-ma invinsa. Bine! Te voi invata.

-Yeey! Klaus m-a luat in brate si m-a strans fericit.

-Du-te si fa-ti bagajele!

-Huh?

-Nu te las sa stai cu bunica ta! Daca o sa afle? Nu-mi asum riscul asta!

-Bine dar ce vrei sa fac?

-Bagajele! Ia tot ce-ti apartine! Tot ce ai nevoie! Ne intalnim in fata salii in jumatate de ora!

-Ma duc!

-Sa nu intarzii, altfel plec fara tine! Am spus zambind.

Am inceput sa ma plimb prin sala venindu-mi amintiri ca niste flashuri. Am oftat adanc si m-am prabusit pe o saltea uzata, dar pufoasa.

Pe o saltea din asta i-am fracturat gatul unei matahale cand nu aveam control.

Nu stiu cand a trecut timpul atat de repede dar i-am auzit rasuflarea obosita a lui Klaus si m-am ridicat de pe saltea iesind din cladire. Avea o valiza mare si un rucsac in spate.

-Sunt gata! A spus acesta bucuros. Eu mi-am scarpinat fruntea confuza. Am oftat zambind si intr-un final l-am apucat de umeri.

-Sigur vrei sa faci asta?

-Mai sigur ca niciodata! Mi-a spus serios. Pe fata mea a aparut un zambet siret.

-Ti-e frica de viteza?

-Nu! O ador! E parte din mine!

-Ok! Deja incepe sa-mi placa de tine Klaus!