Dupa ce am terminat de fumat, Luis m-a luat in masina lui si a inceput sa conduca in forta. In scurt timp am ajuns in Arizona la conacul lui Luis.
Casa asta arata uimitor. E precum un castel. O casa mare si alba, inconjurata de iedera ce ii da infatisarea unui case vechi dar senzationala intr-o maniera unica.
Luis m-a ajutat sa cobor din masina si m-a dus in camera mea. Nu am stat sa ma uit la infatisarea camerei pentru ca pe pat am vazut o rochie minunata neagra.
-Iti place? M-am intors cu fata catre Lee si l-am luat in brate. Hei! Sa nu te prind ca plangi! Asta porti diseara!
-Diseara?
-Da Tam! Balul, ai uitat?
-Aaaa...da! Balul!
-Pregateste-te! Vreau sa fii cea mai frumoasa dintre toti!
Luis a plecat din camera iar orajii mei au prins tente trandafirii.
Am continuat sa ma uit la rochie. E stramta si simpla, dar foarte frumoasa. Nu cred ca eu as fi gasit s-o cumpar vreodata intr-un magazin. Cel mai probabil e luata la comanda.
M-am dus la baie si am facut un dus cald si placut. Am tras rochia pe mine si se pare ca nu am nevoie de sutien ca sa o port. Rochia vine perfect pe mine.
La machiaj nu m-am complicat foarte tare si m-am dat doar cu rimel si tus. Mi-am lasat valurile sangerii sa-mi cada pe spate si m-am incaltat cu niste pantofi negri simpli care se asorteaza perfect cu rochia. Ma intreb de unde imi stie Luis gusturile in moda.
Am auzit o bataie usoara in usa iar in secunda urmatoare, Luis a intrat impreuna cu o persoana care m-a facut sa tresar. Seamana uimitor cu Mortem doar ca nu e copil. E un om in toata firea, cu o musculatura solida si foarte inalt.
-Tasmmyn! El e Joker!
-J-Joker?! Am spus cu o voce tremurata.
Telefonul lui Luis a inceput sa sune si ne-a lasat singuri in camera deoarece trebuia sa raspunda. Am continuat sa ma uit uimita la persoana din fata mea. Joker e o legenda vie. Un asasin care apare si dispare cand te astepti mai putin.
-Ai pierdut asta. Joker a scos din buzunar bratara lui Adison.
-Unde ai gasit-o? Am spus facand ochii mari si smucindu-i-o din mana.
-Ai pierdut-o in magazinul meu cand te uitai la canapele.
-Dar cum ai...?
Luis a intrat pe usa iar Joker mi-a facut semn sa tac. Daca a fost un vis, atunci cum de am pierdut bratara la magazinul lui?
-Despre ce vorbeati voi doi? A intrebat Luis zambind.
-Imi zicea despre balul din seara asta si ma intreba daca vin si eu, iar eu i-am spus ca mi-ar face placere plus ca arata uimitor si mi-ar placea daca as dansa alaturi de ea. A spus Joker facandu-ma sa ma inrosesc de-a binelea. Eu am dat doar afirmativ din cap.
In vis mi-a zis ca o sa ne mai intalnim, dar nu stiam ca asa.
-Da! Joker o sa vina asta seara la bal si v-a fi asul din maneca ta. Am vorbit cu el si e de acord sa te ajute. A spus Luis fericit.
-La ordinele dumneavoastra domnita! A spus Joker facand o plecaciune.
Eu m-am dat doi pasi inapoi si l-am privit surprinsa.
-Tam! Te las sa vorbesti cu Joker. Am trimis pe cineva dupa voi si vor veni sa va ia un 20 de minute. Eu trebuie sa plec inainte deoarece vreau sa ma asigur ca totul e pus la punct.
-Joker!
-Da!
-Vreau sa ai grija de ea! Astazi i-a murit un prieten si nu vreau sa curete iar podeaua cu pielea ei, ok?
-Desigur!
Eu am si uitat ca Alex a murit...
Chiar daca e fardat, Joker arata minunat.
-Cum de ai...?
-Intrat in visul tau?
-Da!
-Hmm.....eu sunt de mult cu ochii pe tine Tasmmyn! Numele tau imi mangaie sufletul si ma regsesc in el: "Shadow".
-Dar cum ai...?
-Am secretele mele. Acum hai! Scena ne asteapta.
Joker mi-a intins mana iar eu am apucat-o tematoare.
Asa cum a zis Luis, o masina neagra si frumoasa ne astepta la iesirea din ascunzatoare. Eu am intrat prima, iar apoi Joker.
Acum nu mai e fardat. Cat asteptam masina el s-a dus sa se damacheze si pot spune ca arata mai frumos decat tot ceea ce am vazut eu vreodata. Nu mi-am putut lua privirea de la el o secunda si nici el de la mine.
Doamne! Arata divin!
CITEȘTI
Vocile din capul meu [IN EDITARE]
FanfictionMereu am încercat să mă auto-depășesc și să fiu cea mai bună. Am nevoie de atenție și respect, iar a fi cel mai bun îmi dă impresia că le pot abține, dar nu e așa. Știu că trecutul e făcut să treacă, dar nu pot. Îmi bântuie gândirea imaginea omului...