Vocile din capul meu [IN EDITARE]

Moartea Jupanului

In aceste cateva minute de tacere,  Revo a vorbit cu Jane si Aurora sa vina cu mine in pădure.
In capul unui om normal asta ar însemna viol,  nu urmărire.
Pentru ca erau aproape de mine,  si au primit instructiunile, am pornit in pas alert spre padure.
Cand nu mai era vedere spre bal si nimeni nu ne-ar putea vedea,  am rupt rochiile ramand in costumele noastre,  adica pantaloni scurti negrii cu o centură armată,  tricou pe care este aşezată o fâşie cu cuţite (obsesia mea) iar pantofilor le-am rupt tocurile transformandu-i într-un fel de adidasi. Am inceput sa fugim ca aurolecele prin padure si lasand in urma noastra doar crengi rupte si frunze uscate.

Cand i-am putut vedea silueta Rowenei ne-am oprit si din fericire ea nu ne-a auzit. S-a oprit sa vorbeasca cu cineva, probabil e Jupanul iar apoi a plecat in partea dreapta a padurii. Jupanul a ramas acolo, probabil astepta pe cineva. Nu a trebuit sa primesc vre-un ordin de executie de la Revo ca sa trag. Fara retineri si fara renuscari am apasat pe tragaci dupa ce mi-am pozitionat pistolul in dreptul capului sau. In cel mult o secunda, corpul Jupanului a cazut la sol fara suflare, glontul strabatandu-i mijlocul capului. Rowena era mult in fata, dar cred ca a auzit sunetul produs de pistol deoarece pasul i s-a accelerat si a inceput sa se departeze de noi din ce in ce mai repede.
Revo ne-a spus sa ne oprim, dar nu puteam sa lasam sa ne scape atat de usor Rowena. Am reusit sa o prindem din urma abia atunci cand ea s-a oprit pentru ca era franta.
-Lasati-o! Am reusit mult mai multe lucruri decat ne-am propus in seara asta. A spus Revo iar noi ne-am indreptat spre zona balului, uitandu-ne din cand in cand spre Rowena asigurandu-ne ca nu ne urmareste. O masina neagra ne astepta la marginea padurii si am respirat usurata cand am vazut acea emblema mica in forma unui "R" regal langa usile din fata. Pentru a ne  asigura succesul am luat cadavrul Jupanului cu noi la sediu. Inca stau sa ma gandesc cum de Jupanul s-a lasat atat de usor omorat. Nu cred ca cineva se astepta la asta, dar daca ma insel si asta fost planificat? Daca se intampla tot ca data trecuta si cameleonul sa fie in pielea Jupanului. Nu!  Imposibil!  Cameleonul e mort de mult timp.
Drumul mi s-a parut ca trecea extrem de greu pana la sediu si parca ar fi trecut o vesnicie pana am ajunge acolo. Am expirat usurata si entuziasmata cand intr-un final am ajuns. Revo si Lorelay stateau in fata scarilor asteptandu-ne. Am scos din portbagaj cadavrul si am zambit mandra cand, dupa ce am tras violent de fata lui, am vazut ca este insusi Jupanul si nu e o copie.
-Asta este o zi memorabila. Rivalul nostru a fost invins iar asta ne propulseaza mult in a ajunge mai repede sa o omoram pe sora mea. A spus Revo dupa ce a sarutat-o pe Vanesa.
Pentru ca Revo este un om care se bucura de succesele mari, a vrut sa dea o petrecere.
Eu, Jane si Aurora am fost sa ne demachem. Am fost sincer foarte fericita sa imi revad chipul batut de bataliile purtate. Eram prea frumoasa si nu semanam deloc cu mine, iar asta m-a facut sa ma simt destul de ciudat. Imi place sa fiu eu, sa traiesc in pielea mea si sa nu ma dau drept cine nu sunt.
Am revenit la tinuta mea clasica neagra de blugi si tricou si am cazut ostenita pe pat.  Pana sa adorm, am tot auzit bubuiturile unei pasari in geam. Sunt foarte enervante, dar s-au oprit cand Revo a intrat pe usa.
-Hey! A spus zambind cu gura pana la urechi.
-Hey! Am spus intr-un cascat lung.
-Te-ai descurcat foarte bine azi Tasmmyn. Sunt mandru de tine.
-Multumesc Revo, dar daca nu ma lasi sa dorm, te vor lua toti dracii si nu cred ca vrei sa vezi cum te lovesc cu o perna in cap.
Revo a inceput sa rada si s-a asezat langa mine pe pat.
-Tomsy! Stii ca esti ca o sora pentru mine, nu?
-De cand imi spui tu mie Tomsy? Ce-s eu? Caine?
Amandoi am inceput sa radem si mi-am prabusit capul pe umarul lui Revo.
-Vrei sa te surprind putin?
-Apreciez pentru gest Revo, dar sa ma ia dracii! La cat de obosita sunt acum nimic nu ma mai poate surprinde.
-Eh nu!
-Uimeste-ma! Am spus cu jumatate de gura.
-In momentul de fata esti mult prea obosita ca sa iti spun si cred ca ai adormi la jumatatea propozitiei.
-Vezi ca stii!
-Apropo Tam, vezi ca a venit cineva sa te vada.
Revo s-a ridicat de langa mine iar capul mi-a cazut pe saltea. Doamne si stau atat de bine! M-am ghemuit si mi-am luat plapuma in brate.
Revo a iesit facand semn cuiva sa intre, dar sunt mult prea obosita ca sa imi tin ochii deschisi sa vad cine e.
Niste pantofi barbatesti cu toc se aud si o voce cunoscuta si-a facut intrarea.
-Dormi somnorici? A spus acesta asezandu-se langa mine.
-Imhm! Am spus fiindu-mi prea lene sa deschid gura.
Pot recunoaste acea voce dintr-o mie. Nomed s-a intins pe pat si si-a pua mana in parul meu ciufulindu-mi-l.
Nu stiu daca stie, dar chestia asta ma enerveaza maxim si daca n-as fi in halul asta de obosita l-as pocni.
-Ti-as pus Revo ce sirpriza avem pentru tine?
-Nu. Am spus murmurand printre buze.
-L-am gasit pe Adison. Moartea Jupanuloui ne-a ajutat foarte mult pentru ca ne-a fost foarte usor sa il luam din celula.
M-am ridicat confuza de pe pat uitandu-ma neincrezatoare la Nomed.
-Adison vine acasa! Iti poti revedea maestru mult iubit.
Ochii mi s-au marit iar orice forma de somn mi-a disparut. Am ramas blocata in ochii lui Nomed nestiind ce sa mai zic.