Vocile din capul meu [IN EDITARE]

Epilog

Revo. P.O.V.

Au trecut trei zile la moartea lor. Kluas a primit vestea atat de dur incat si el a vrut sa isi ia zilele, dar nu afacut-o insa a intrat intr-o depresie adanca si a inceput sa se drogheze mai rau decat o facea de obicei. Am gasit-o pe Jane inconstienta, dar si-a revenit la scurt timp.
Eu l-am luat pe Klaus sub apripa mea si sper ca am devenit buni prieteni. Am p[pierdut-o pe Vanesa, asa cum si el a pierdut-o pe Tam.
Si acum Casmir plange dupa marile pierderi ale persoanelor la care a tinut.
Stau si ma uit la cadavrul ce sta asezat precum o prințesa care doarme. Acele şuviţe grena se scurg pe umerii fini si albi. Am oftat pentu ca stiam ca aici ni se sfarsesc drumurile. Am pupat-o pe creştet si am lasat groparii si puna bucata din lemn negru pe ea. Pe Klaus nu am vrut sa il iau, ar fi fost prea mult pentru el.
Am oftat lasand lacrimile grele sa cada pe pamantul tare in timp ce lopeti de pamant acopera sicriul micului meu ingeras.
Claud si Luis erau si ei cu mine. Daca un lucru stiu sigur, este acela ca Tam i-a ferit pe amandoi de acest razboi, inainte ca ea sa nu mai fie printre noi.
-Macar la ea nu e prefacatorie! A spus Adison sprijinindu-se intr-un baston.
Mi-am strans buzele si dintre toti cei prezenţi,  doar pe el nu am vrut sa il aud.
-Ea a facut-o pentru noi! Am spus sprjinindu-ma de bucata de marmură unde este frumos scris numele ei: Tasmmyn Mayrra Greene, anii in care e trait iar sub toate detaliile ce trebuiesc scrise pe o cruce, am tinut musai sa fie scris:

" O LEGENDA NEMURITOARE".

THE END.