Vocile din capul meu [IN EDITARE]

Cap I-Viața mea

Recunosc. Nu am o viață foarte roz, dar nu aș vrea să o schimb pentru nimic. Când am început să fumez la o vârstă fragedă, îmi amintesc bătaia pe care mi-a dat-o data și nu cred că am să o pot uita vreodată. Bineînțeles că nu am învățat nimic din acea bătaie și am continuat.

Din curiozitatea de a afla ce îmi pot face drogurile, am făcut rost de la un om al străzii. La acea vârstă nu știam cât de periculoși pot fi aceștia. Îmi dăduse amfetamină. Eu nu am știut la început ce e aia. Era într-un pliculeț. O simplă, o banală pastilă albă.

Îmi amintesc că eram foarte activă și euforică, iar în scurt timp am devenit dependentă de ea. Mai târziu am aflat că amfetamina se găsește și sub formă de fiolă, și am încercat-o și pe aceea.

Nu mă mândresc cu asta, dar nici nu pot spune că regret. Copilăria mă îndemna la curiozitate și eram din ce în ce mai fascinată de orice fel de drog și îmi doream să îl încerc. Bineînteles, nu am încercat toate drogurile căci pe cât eram de fascinată de existența lor, pe atât de mult mă temeam de ele. E ca un șarpe frumos, e tenace și îți contrânge sufletul să îl vrei, dar știi că dacă o faci o să mori fie sugrumat, fie mușcat.

Când am început să iau amfetamină, mă temeam să nu afle părinții mei...și nu au aflat. Erau zile când mă închideam în camera mea cu fiola ascunsă în mânecă și o devoram cu privirea înainte să mi-o injectez în vene. Siringile sunt ascunse bine într-o gaură din podea, gaură pe care nu o vede nimeni și nimeni înafră de mine nu știe de ea.

Asta fac eu acum. Știu! E greșit și penibil, dar dependența nu mă lasă să mă opresc. Dar până la urmă cine ești tu să mă judeci?

E seară și un aer amar plutește. M-am obișnuit cu acea înțepătură ce la început era dureroasă. Acum o fac de atât de multe ori încât dacă nu aș avea acel ac în venă, nu m-aș simții bine.

Am lăsat lichidul maroniu să mi se scurgă prin corp. Pupilele mi s-au dilatat, iar euforia și-a făcut prezența în mine.

Văd pe perete o umbră neclară, dar e umbra pe care o văd constant, umbra cu care deja m-am obișnuit.

De fiecare dată când îmi băgam amfetamină în vene, Faith se uita la mine fascinată. Proababil vrea și ea? Oare ea se droga și acum duce dorul....regăsindu-se în mine?

Uneori am împresia că ori am fost ușor coruptă ori am în mine o forță întunecată, ceea ce poate au nevoie. Am citit la un moment dat despre asta pe net. Am aflat că demonul se hănește cu frica de orice fel. De la fricile cele mai ridicole, până la teama de moarte. Se răscolește cu o viteză incredibilă în toată memoria, găsește amănunte pe care le uitaseși demult, vină, temeri, îndoieli, nesiguranțe, făcând din ele arme cu care dezlănțuie un război continu - zi de zi, minut de minut, impotriva a tot ceea ce ar putea să-ți ofere o posibilă cale de ieșire.

La început n-am putut crede. Dar așa era, a pătruns în mintea mea brutal, cu o viteză incredibilă,  l-am simtit ca pe un virus care mi-ar fi dat o viață întreagă târcoale și ar fi găsit în sfârșit calea prin care să se infiltreze în sistemul de operare al minții mele, punând stăpânire pe întreg conținutul ei. La început am auzit hohote de satisfacție și urlete inumane ce adesea mă trezeau din somn. Nu a fost decât o voce care mi-a spus chiar de la început: "ești al meu, acum", și m-a invitat să "mă uit"- cum se infiltrează în gândurile mele.

Vina a fost a mea pentru că i-am lăsat să mă acapareze, să-mi fure gândirea.

Nu pot spune că acum nu mă mai tem de ei, dar ele nu au fost niște spirite rele într-u totul.

În seara asta nu mă mai chinui să adorm pentru că știu că nu voi putea. Faith șușotește aproape în fiecare seară și e foarte enervant să adormi printre șușoteli în care, de cele mai multe ori, îți auzi numele.
Stau pe laptop și am lângă mine un energizant. În căști muzica e dată la maxim, piesa Kanye's In My Head de la Boy Epic răsunând-mi în timpane. Am ascultat muzică până pe la 8:02, când am zis să mă plimb puțin cu mașina. În boxele mașinii muzica sună mult mai bine. Am făcut un duș cu apă ușor fierbinte folosind gelul meu de duș preferant cu un parfum de damă fain. Cum camera e încuiată și nu are cine să intre, am mers dezgrăcată până la șifonier, picături mari de apă scurgându-mi-se pe pielea albă. Mi-am luat prima lenjerie de corp pe care am văzut-o, lenjerie care a mers perfect cu restul ținutei.  Adică chiloți, sutien, blugi și ticou de aceeași culoare-toate negre.  Acum, de ce să mint, pe tricou e scris mic cu alb în centru: DO SOMETHING WITH YOUR LIFE, dar nu e cine știe ce. M-am dat cu rimel și tuș lăsându-mi părul lung roșcat pe spate. Mi-am luat geaca din piele(tot neagră ) și am ieșit din cameă. Mama e în bucătărie și face ceva pe la aragaz, dar am zis să o las să-și continue treaba.

-Neața. Am spus plictisită.

-Bună dimineața Mayra! Vino să mănânci.

Urăsc când îmi spune Mayra. De ce nu ar putea să îmi spună Tasmmyn? Până la urmă ea mi-a dat numele.

-Nu îmi e foame. Merg la faculate. Vorbim când termin cursurile.

Mama înghite gluma asta de săptămâni bune. Nu mai merg la facultate de mult timp. E plictisitor acolo, mai ales că sunt și în ultimul an.

M-am dus la garaj și mi-am scos din buzunar cheile de la mașină. O splendoare de Jaguar negru stă în fața mea.

Aș putea să vă mint și pe voi așa cum am mințit-o și pe mama spunându-va că am câștigat-o la un concurs în care bla bla bla. Nu! Mașina mi-a luat-o un bun prieten al cărui nume este Blue. Nu vă gândiți că e albastru. Îi place albastrul de unde și porecla, dar mereu îi uit numele așa că am zis că mai bine rămân la a îi zice Blue. E destul de bogat și dacă vreau ceva, se face luntre și punte și îmi ia.

Bijureria toace frumos și mârâie când o ambalez.

Urmează să mă văd cu albăstrel curând.

Mă va duce la un tip care îmi va tatua pe umăr: BURNING DEVIL.

La radio cântă MYRATH piesa BELIEVER.

Am ajuns curând pe pistă. Blue mi-a spus că cică ar fi o mafie, mai mult sau mai puțin, dar el crede multe și nu tot ce crede e pe bune.

În parcare, Jan și Blue fumau o țigară. Jane e o tipă încrezută și foarte egoistă. Uneori chiar nu pot să o sufăr, chiar dacă mi-a devenit dragă.

Nici nu am coborât bine din mașină ca Blue mi-a spus că suntem chemați în biroul lui Hennry. Mă sunase Blue, dar eu am evitat să îi răspund.

Acum pe Blue îl știu de la facultate, e cu un an mai mare ca mine și el a fost cel care m-a adus pe pistă. Jane e la același rand ca și Blue, dar fiind fată are mai multe aere. Hennry ar trebuie să fie, așa cum mi-a spus Blue, "șeful acestei mafii", dar nu e atât de periculos pe cât pare. Hennry ascultă de un șef mai mare, Revo Wonder, individ pe care am ajuns să îl ador. A fost odată pe pista asta ca să vorbească ceva cu Hennry și Doamne, e superb.

Am dat afimativ din cap și i-am urmat indiferentă. Hennry are un birou răcoros, cu pereți imaculați și mobilier scump.

- Intrați! A spus acesta într-un mod rece și sictirit. O să vină lume nouă pe aici, așa că vedeți cum vă purtați.

Am început să râd fără să-mi dau seama. Toate privirile erau pe mine. Mi-am dat ochii peste cap și am încercat să îmi calmez râsul.

-Vre-o problemă Greene?

-Nu, dar lume nouă? Pe bune? A câta oară pe anu ăsta? Nu, nu, nu, lasă-mă să ghicesc. Prima?

-Greene, încetează!

-Ow, și stai! Poate iar zici că vine cineva și nu vine nimeni. Am spus încă râzând. Deja a devenit plictisitor.

Am părăsit biroul întorcându-mă în parcare și pornind mașina. Probabil Hennry nu se aștepta la reacția asta din partea mea. Bine acum e și prima oară când o fac. Nu știu ce am azi. De regulă stau și ascult, nu comentez. Probabil amfetamina îmi face mintea să o ia înainte. Mehh.

Am chef de o plimbare.