Moon şi-a dorit întotdeauna să fie un rebel.
Tot ce şi-a dorit Blaineley a fost să poată vorbi...
Aparențele înşală de cele mai multe ori. Putem fi fericiți, iar în interior să plângem în hohote. Moon şi Blaineley se încadrează în acest tip de perso...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
În liniștea nopții, demonii nu reușeau să tacă, mai ales în casa familiei Taison. Băiatul cel mare intrase în camera sa, trântind cu putere uşa în urma lui. Rațiunea lui o luase razna, pentru o persoană pe care, cu greu reușeai s-o scoți din sărite, în acele clipe se simțea capabil să distrugă orice și pe oricine îi ieșea în cale.
El era un rebel.
Lui îi plăcea să încalce regulile, nu să țină cont de ele.
El voia o viață în care să depășească orice limită pe care societatea o impunea.
El era Moon Taison.
La vârsta de 18 ani, nu s-ar fi așteptat vreodată ca familia lui să-i mai impună ce trebuie să facă. Știa cât de important era numele de Taison în Miami, dar pe el nu l-a preocupat niciodată să conducă afacerile familiei, la naiba, nici măcar nu-i păsa cât de sus sau de jos ajunseseră din acest punct de vedere. Din partea lui, puteau să piardă toate acele acțiuni, nu avea de gând să le calce pe urmele părinților săi. Încă de când era doar un puștan, iar familia lui lipsise cu desăvârșire din viața lui, își spusese că va merge pe orice alt drum, dar nu pe cel pe care mama și tatăl lui îl urmau. Nu era întotdeauna mândru de el să se vadă ca o dezamăgire în ochii mamei sale, dar nici pentru el nu fusese ușor să trăiască doar cu bone. Își dorea să-i facă și pe ei să simtă, ceea ce el înfruntase în acea perioadă; dezamăgire, suferință, durere, singurătate.
Moon Taison era opera acelor oameni care-l învățaseră cum anume nu mai trebuia el să fie.
De jos putea auzi toată cearta soților Taison. Pufăi nervos, era conștient că, pentru moment, rămăsese legat de familia lui din momentul în care ai lui l-au scos din mai multe probleme. Amenzile, bătăile sau fumatul nu erau atât de semnificative cât să-i pună bețe în roate; problema reală se întâmplase chiar în nopatea când devenise major. În mintea lui încă mai răsuna glasul mamei sale.
— Un bărbat adevărat nu demonstrează nimic cu pumnul, ci cu mintea. Dacă îți dorești atât de tare să-ți iei lumea în cap, demonstrează-mi că poți fi un bărbat care gândește, iar eu te voi susține indiferent ce vei alege să faci.
Moon nu era prost, nu se baza prea mult pe prieteni și știa că viața nu e la fel cu ce vezi în filme sau citești în cărți. Dacă alegea să plece de-acasă, ar fi fost doar o chestiune de timp până când ar fi conștientizat că mișcarea lui nu a fost tocmai una inteligentă. Voia să facă ce vrea, dar în același timp orice sprijin, oricât de mic, ar fi reprezentat mult pentru el. Mama lui era o femeie de cuvânt, acceptându-i propunerea din seara aceea știa că e ca și cum semnează un contract cu ea. Ea ajungea să obțină ceea ce își dorea, iar el s-ar fi considerat ca și eliberat de ei. Judd Taison ajungea să primească mereu ce își dorea, iar Moon știa că a se pune împotriva ei nu ar însemna decât să prelungească certurile în acea casă.
