Iubind în tăcere

Capitolul 52

Îşi ținea ochii strânşi, chinuindu-se să oprească tremuratul care pusese stăpânire pe ea. În Miami căldura continua să țină mercurul din termometre la temperaturi cât mai ridicate, aşa cum evenimentele din săptămâna precedentă făceau să crească dezamăgirea în interiorul lui Blaineley. Nu mai plângea, deja devenise de prisos asta. Era secătuită deja pentru că simțise cum totul se stinsese mult prea repede. Avea aşa multe întrebări legat de tot ce se întâmplase, căci ar fi vrut să poată striga totul. Dacă tot nu i-ar fi răspuns nimeni, cerul tot ar fi ascultat-o şi i-ar fi dat crezare.

— Aici erai.

Blaineley îşi întoarse capul în direcția vocii. Avea nevoie să stea singură în momentele astea, iar gândul lui Lester atât de aproape de ea şi mult prea grijuliu, continua s-o sperie. Afară nu se vedea, dar în sufletul său era toamnă, fiecare floare a iubirii dintre cei doi se ofilea şi cădea lent într-o capcană de spini.

Se ridică mai bine în şezut. Profitase de vreme şi ieşise afară. Casa lui Lester nu era vreo vilă sau orice altceva luxuriant. Față de Coral Way - cartierul în care copilărise şi unde se află reşedința Taison, Edgewater este unul din cartiere aflate în Midtown, el găzduieşte americani, dar şi vest indieni, hispanici, artişti. Blaineley cunoscuse o parte din aceştea după ce Lester insistase să mai iasă afară. La început era puțin sceptică în ceea ce priveşte întâlnirea cu noi culturi de oameni, iar asta din cazua diferențelor pe care alții le fac şi care duc la răutăți între oameni. Dar nu fusese aşa. Ba chiar reuşise să se împrietenească cu fata unor indieni - vecinii lui Lester. Ravika era genul de fată calmă şi răbdătoare. Nu înțelesese la început ce se-ntâmplă cu Blaineley de nu vorbeşte, dar Lester îi explicase cum e situația şi de atunci - şase zile, mai exact - , Ravika venea în fiecare zi, după ora şase s-o viziteze. Cu toate că avea doar nouăsprezece ani, lucra la un magazin de mobilă din apropiere. Din câte îi povestea lui Blaineley, oamenii o arătau dese ori cu degetul, iar colegii nici măcar nu-i vorbeau. Asta o punea pe Blaineley într-o situație ciudată, pentru că nu voia ca fata să înțeleagă prost problema ei.

Edgewater şi Wynwood erau văzute mult mai moderne decât Coral Way, aceasta fiind o zonă rezidențială istorică. Aproape de Coconut Gorve, cartierul în care locuise cu Moon, resimțise întreaga agitație. În Edgewater, de asemenea, agitația era la fel de mare, dar la periferia dintre el şi Omni, liniştea domnea pretutindeni. Pe acolo erau ,,aruncați", toți aceşti oameni diferiți.

Lester se lăsă pe vine lăngă scaunul lui Blaineley şi privi spre străduța îngustă.

— Mă bucur că ai reuşit să ieşi din casă.

Blaineley zâmbise scurt. Lester fusese drăguț cu ea, ba chiar ajunsese să doarmă în sufrageria pentru ca ea să rămână în camera lui. În casă mai erau alte două camere, dar din ce spusese el, una aparținuse mamei lui şi nu se simțea comfortabil s-o găzduiască acolo. A doua cameră mai avea nevoie de renovări. Bruneta expiră cu putere, îndreptându-şi atenția către cer.

— Radika mi-a spus de... , făcu o mică pauză. Când aveai de gând să-mi spui?

Blaineley ridicase din umeri, nu vedea de ce Lester ar trebui să ştie cum are de gând să-şi aranjeze viața. Se presupunea că el doar o găzduia, nimic mai mult.

— Eşti sigură? Adică ai încredere în ea? Măcar în tine?

Era o întrebare capcană? Nici măcar ea nu ştia ce să răspundă. Demult îşi pierduse încrederea în ea. Dar nu mai putea rămâne în locul acela, cu toate că era aşa departe de el, îl simțea aproape. Săptămâna aceea avusese momente în care ieşea în stradă, cu speranța că el va veni sau se află undeva în apropiere, urmărind-o. Petrece minute bune stând aşa, iar sfârşitul era mereu acelaşi: Moon nu era acolo. Totul se terminase pentru ei. Încă nu reuşea să treacă peste. Se arată puternică şi încrezătoare, nu mai plângea, iar asta era perfect. Cel puțin pentru cei din jurul ei era foarte bine. Din nefericure ăştia erau oameni, dacă nu plângeai însemna că eşti complet vindecat. Dacă nu arătai în exterior ce se întâmplă în interior, însemna că eşti bine.