Iubind în tăcere

Capitolul 40

Blaineley împreună cu Moon tocmai se întorseseră de la cumpărături. Mâinile băiatului erau pline cu sacoşe care mai de care, pe când Blaineley doar strângea de mânerul genții sale din piele. Dorise să-l ajute pe Moon, dar acesta refuzase categoric, spunând că poate căra totul. Henry ocupase din nou postul de bonă pentru micuța Beth. Cu toate că şatenul nu prea acceptase, Moon făcuse în aşa fel încât îl convisese şi putuse să iasă doar cu Blaineley. Îşi dorea câteva clipe în care s-o ştie doar pe ea lângă el. Privirile celorlalți nu-l intimidau oricât de insistente şi cu subînțeles erau.

După discuția avută cu Violet apele se mai liniştiseră. Mijlocul verii trecuse în neştire, iar luna august se apropia tiptil de ei. Pentru el, ziua de mâine avea să fie cea mai nasoală, dar încerca să ascundă asta, petrecând o mare parte din timp singur. Nici pe Blaineley nu o neglijase, încerca să nu-şi facă prea mult simțită absența. Bruneta oricum petrecea mai mult timp împreună cu sora lui, care urma să fie luată de către părinții săi în seara asta.

Puțin timp singuri, hmm..., medită asupra acestui lucru când prinse mai bine plasele de mânere. Mânerele subțiri şi greutatea mult prea mare, îi cauzau dureri în palmă, dar masca asta.

Nu-i prea plăcea să facă cumpărături, dar ştiind că ai lui urmau să vină, trebuia să se prezinte cât mai bine. La cum îşi cunoştea mama, s-ar fi luat de Blaineley imediat şi ar fi înjosit-o. Aşa că a ocolit acest obstacol. Cu ocazia asta se putea debarasa de restul mai uşor.

Timpul alături de ea, m-a făcut să uit că fac unul din lucrurile pe care le urăsc cel mai mult... cumpărături. Zâmbi în sinea sa. Făcuse multe lucruri pe care le urăşte; de la cerut scuze până la a plânge. Şi aş face multe alte lucruri pe care le urăsc pentru ea...

Scutură din cap şi păşiră pe trecerea de pietoni. Blaineley zâmbi şi îşi ridică privirea un moment, înaintând. Moon se încruntă când observă o maşină care nu avea de gând să încetinească pentru a-i lăsa să treacă şi îşi întinsă brațul, oprind-o pe brunetă. Blaineley se opri brusc, revenind cu atenția în față. Mai multă lume se trasă de pe trecere când o maşină galbenă trecu în viteză. Privi în urma maşinii, care dispăruse rapid din aria lor vizuală. Ceilalți pietoni începuseră să înjure, dar singurul gând pe care-l avea Blaineley era ca nu cumva acea persoană, inconştientă de propriile fapte, să nu calce pe cineva. Expresia i se schimbase, un om moare din cauza unei astfel de persoane.

— Fii mai atentă! O certă, Moon, privind-o încruntat. Nu e de stat cu ochii în nori, ai un balcon pentru asta, acum, ia-mă de mână.

Moon îşi deşceştă una dintre mâini de pe mânerele plaselor. Blaineley îl privi asemenea unui copil vinovat şi îi prinsă mână, în acelaşi timp ajutându-l şi cu acele sacoşe grele. Traversară strada, ea simțindu-se de parcă ar fi la grădiniță. Nu o deranjase ,,cearta" lui Moon, dar nu putea nega că se simțea ciudat. De fapt orice gest sau vorbă prin care îi demonstra că-i pasă, o emoționa, prinzând-o într-o închisoare a gândurilor.

Voia să uite de acest obicei prostesc şi să se bucure de moment, dar nu reuşea. Teama ei cea mai mare era ca nu cumva să revină la atitudinea lui rea. Asta o făcea să stea pe gânduri, uitând să se bucure de un moment frumos.

Dar nu e vina mea că toate sunt pe dos, se mustră şi aproape se împiedicase în propriile picioare când Moon se opri, din nou. Îşi reluă la timp poziția şi îl privi pe Moon, strângând cu putere din buze. Acesta râse la gestul ei copilăresc şi îi făcu semn spre un bătrân care vindea flori la un colț de bloc. Blaineley ridică din sprâncene mirată şi se lăsă trasă de Moon la taraba improvizată.

Un bărbat de aproximativ cinci zeci de ani îi primi cu un zâmbet călduros. Blaianeley simți cum o prinde nostalgia la vederea acelui om care tocmai termianse de aranjat un buchet de crizanteme. Ochii de un verde şters cu câteva nuanțe de maro îi fixară pe cei doi. Când bătrânul îşi coborî privirea spre mâinile celor doi, ochii i se umpluseră de duioşie.