Moon şi-a dorit întotdeauna să fie un rebel.
Tot ce şi-a dorit Blaineley a fost să poată vorbi...
Aparențele înşală de cele mai multe ori. Putem fi fericiți, iar în interior să plângem în hohote. Moon şi Blaineley se încadrează în acest tip de perso...
E greu să realizezi cum începi să devi dependent de cineva. Ochii, zâmbetul, cuvintele, îți nutresc existența. Dar acest medicament este o greşeală, o greşeală care în timp ne va costa mult, ne va aduce probleme... ne va costa existența.
Cu ochii grei stătea pe unul din scaunele prezente în balconul cu privelişte spre stradă. În mâini învârtea pachetul de țigări împreună cu bricheta. Carnetul stătea aşezat în poala ei, nu apucase să-l deschidă, era sigură că Moon nu îi scrisese nimic.
Seara sigur nu se va termina bine când o să observe că îi lipesesc. Gândi învârtind bricheta şi scoțând una din țigările pe care o analiză atent. Ce o fi aşa plăcut?
Nu încercase să tragă din țigare, se ferea de astfel de vicii care nu ar ajuta-o pe mai departe. Înțelesese curiozitatea unora şi uneori chiar durerea care îi trimitea în astfel de situații precare. Dar ce vedea Moon bun la ele? Ce simțea când fumul îi lăsa pe gât gust ciudat, plămânii i se umplau de fum, iar gura dădea afară ce trăsese cu câteva secunde în urmă. Îşi aminti de seara în care îi trăsese țigara dintre buze. Urma să fie nervos pentru că îi luase țigările, dar mai bine primeşte vorbe tăioase pentru suflet decât să-l vadă dinstrugându-se singur.
Rememoră modul în care ținea țigara între degete, încercase să o facă la fel. Inconştientă de ce urma să facă, aprinsese țigara cu ajutorul brichetei. Un fum necăcios şi derenjat o înconjurase, tuşi de câteva ori şi se mai gândise o dată dacă e bine.
Viața mea, nu poate fi nimic mai rău.
Ştia că niciodată nu fusese stăpâna propriilor decizii, întotdeauna a existat acel cineva care să îi taie aripile. De altfel, ea nu ar mai fost acum şi aici dacă ar fi fost să aleagă. Singura alegere pe care o respectase cu credință până în momentul de față a fost tăcerea. Nimănui nu i-a păsat că ea alesese să-şi tragă fermoarul la gură şi să suporte răutățile lumii. Unchiul ei fusese foarte mulțumit pentru asta, el putea să-i facă ce voia, ea nu ar fi putut mărturisi vreodată.
Chiar dacă nu el e vinovatul pentru asta, s-a asigurat că zgâria acolo unde altul a tăiat. Trecutul o măcinase, imaginile zilei devastatoare din copilăria ei îi reapăruseră în minte. Țipete, lacrimi, sângele, ochii şi urechile ei fuseseră acaparate de aceste lucruri devastatoare.
Strânse din buze cu o urmă de dezgust, pe obraz o altă lacrimă cutreera drumul făcut de cele vărsate mai devreme. Lovită în plin de aceste amintiri, îşi mutase privirea spre țigara care se consuma între degetele ei. Fără o altă sfială, țuguie buzele trăgând cu putere. Brusc gâtul începuse să o usture, gura i se umpluse de fumul pe care ezita să-l lase către plămâni.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Nu trecuse mult timp şi scăpase de fumul care îi provocase tuse. În acelaşi timp scăpase țigara pe jos, o privi dezgustată şi o călcă stingând-o cu totul. Îşi împreună mâinile în jurul gâtului continuând să tuşească.
