Iubind în tăcere

Capitolul 2

În Miami, soarele nu înceta să-și facă simțită prezența, începutul verii se anunța cu temperaturi mult mai mari decât cele obișnuite în acea perioadă. Blaineley își susținea cu mâinile cărțile deasupra capului ca să oprească razele puternice din a-i curma privirea. De mică avusese probleme la ochi, de-altfel își purta ochelarii aproape în permanență; de la apropiere nu apăreau probleme, dar la distanță vedea foarte în ceață.

La prima vizita la oftalmolog, unchiul ei încercase s-o convingă pe doctoră că vedea foarte bine, iar problema era fata care-și îndesa călușul palmei prea tare în ochi. Atunci fusese pentru prima oară când cineva o citise pe Blaineley exact așa cum era — o persoană neajutorată. Femeia înțelesese că traiul cu acel bărbat nu era unul perfect, mai ales când nu putea să se exprime liberă. În ciuda încercărilor unchiului ei, doctora îi prescrisese niște picături și a insistat asupra purtării ochelarilor. Din fericire le oferise o reducere bună ca bărbatul să poată capitula în final și să-i cumpere. Înainte să plece, doctora o mângâiase încet pe cap și îi zâmbise. Pentru ea, un astfel de gest era atât de ciudat și străin.

Cele două săptâmni până la finalizarea liceului se scurseseră. Asta o îngrijora mai tare decât soarele, nici măcar nu realizase când trecuse timpul. Grija examenelor de final o răpise cumva de realitatea dezastruoasă. În ceea ce privea școala, Blaineley era un elev model. În ciuda condiției sale, a tuturor zvonurilor care umblau prin școală legate de moartea familiei sale și colapsul afacerilor familiei Forks, aceasta se motivase să ajungă cât mai sus; ceva din sufletul său îi spunea că poate unchiului ei i se va face milă de ea și o va lăsa cel puțin să facă o facultate și să se angajeze. N-o interesau banii sau sprijinul lui, tot ce-și dorea era să fie liberă, știa că deține puterea necesară să facă față lumii de afară.

Liceul reprezentase micul său refugiu. Opt ore din zi, le putea petrece liniştită în incinta biblotecii sau în ultima bancă din clasă. Timidă, retrasă, își iubea viața de licean exact așa cum era, din păcate nu reușise să-și facă vreun prieten în toți acei ani, lumea îi aducea diferite etichete din cauza alegerii ei de a nu mai vorbi.

Pentru Blaineley Forks, tăcerea era singura ei armă.

Blaineley nu se născuse mută și nu pățise niciun accident care s-o aducă în stadiul acela. Blaineley alesese să nu mai vorbească după ce viața se arătase mult prea nedreaptă pentru ea, învățând-o că, țipând mai puțin, scăpa mai repede. Odată cu această alegere, pierduse oameni din jurul ei care o vedeau ca pe o ciudată. Nu era neapărat cea mai mare pierdere ceea ce se întâmplase, până la urmă un prieten adevărat îți e aproape atât la bine cât și la greu. Decât o viață lângă oameni falși, prefera singurătatea.

Niciodată nu se remarcase prea mult, nu intrase în conflicte... nu prea des. Îi plăcea să-și spună că în viața oricui mai apărea și câte o problemă care nu-ți dă deloc pace. Problema ei de la liceu purta numele de Moon Taison. Faptul că ea nu vorbea, ajungea să-l enerveze la culme. Mereu a considerat că era doar o mironosiță care cerșea atenție. Totuși, în tăcerea ei, el găsise și o mica plăcere; putea să se comporte cum voia cu ea, fiindcă ea avea să vorbească cu nimeni despre asta. Așa că Blaineley era ținta perfecta pentru săgețile lui pline de venin. Dacă încerca să opună rezistență sau să ceară ajutor, nimeni nu era acolo pentru ea. Toți deveneau orbi când era vorba de ea. Oamenii aveau atât de multe fețe, dar bunătatea ei o împiedica mereu să recunoască acest lucru.

Expiră cu putere, încercând să lase toate gândurile negative în urmă. Trebuia să zâmbească până la urmă, reușise să termine liceul, își luase examenele, era timpul să-și sărbătorească propria reușită. Fără să știe unchiul ei, Blaineley își mai punea niște bani deoparte, nu erau sume exagerate, fiindcă asta ar fi atras atenția lui. Se întâmpla să mai găsească niște monede prin casă pe care le lua și le ținea la ea; suma pe care o avea era suficientă ca să-și cumpere o prăjitură și un suc rece.