Dangerous Things - Harry Styles A.U. - FanFic

Capitolul 26

"The poet is a liar who always speaks the truth." - Jean Cocteau 

M-am trezit cand  mainile lui Harry ma scuturau si i-am auzit vocea usor ragusita strigandu-ma incet.

-          Iisuse, trebuie sa iti recit Biblia ca sa te trezesti sau ceva? a intrebat el iritat.

-          Ce dracu’ ai putea sa ai la ora asta cu sfintii? am intrebat, intorcandu-ma cu spatele la el.

-          Amuzant, a spus Harry cu o voce seaca. Trezeste-te! Trebuie sa iti arat ceva!

-          Harry, nu ma ridic la trei noaptea din pat ca sa imi arati tu ceva. Poate astepta pana dimineata.

-          De fapt, nu esti in pat, esti pe jos si apoi, e ora sase dimineata. Haide! a zis si a tras patura de pe mine, ridicandu-ma de jos.

Eram buimacita si infrigurata.

-          Unde sunt restul? am intrebat.

Harry m-a sasait pentru ca i s-a parut ca vorbesc prea tare.

-          Toti dorm si probabil ca o sa doarma pana diseara de la betia pe care au avut-o.

A deschis usa de la dormitor si m-a tras dupa el pe coridorul scufundat in intuneric. Mainile noastre erau impleticite, tinute aproape si ambele reci. Am coborat cat de silentios am putut scarile si am ajuns la parter. Pe canapea vedeam cateva persoane cunoscute adormite cu o sticla in mana sau o tigara neaprinsa intre degete. Harry m-a tras spre usa si a deschis-o incet, iesind repede ca sa nu intre frigul. Am pasit pe nisip, fiind trasa de Harry si pasind repede, pantofii mei adancindu-se in nisip.

Era frig. Purtam doar hanoracul si pantalonii scurti, iar Harry avea blugii negri si paltonul sau negru pe sub care vedeam un tricou, surprinzator, alb. Nici nu stiu cand a avut timp sa se schimbe pentru ca eu nu am simtit cand a plecat de langa mine. Dar asta imi aminteste…

-          Ce naiba facem la sase dimineata in frigul asta nenorocit? am intrebat revoltata.

Diminetile ma faceau mereu sa fiu mervoasa, mai ales cand nu ma trezeam bine.

-          Oh, mai taci, Cooper! a spus el, privindu-ma enervat.

Stateam pe plaja si priveam valurile care se mai domolisera, dar inca nu as fi intrat in apa aia care in lumina lunii care tocmai disparea parea de sticla. Harry s-a apropiat de mine, trecand in spatele meu si in fasurandu-si bratele in jurul abdomenului meu. Pentru o secunda m-am speriat ca ma va arunca in apa din nou, dar cand mainile lui m-au tras in jos, m-am linistit. Ne-am asezat pe nisipul rece, dar care era placut. Eram lipita de el, strangandu-mi picioarele la piept pentru a ma incalzi.

-          Si acum, am auzit vocea lui Harry in spatele meu, buzele lui fiind lipite de ceafa mea, motivul pentru care te-am trezit.

Am privit orizontul. Din apa ieseau primele raze ale soarelui care se luptau sa iasa din marea agitata si strapungeau picaturile de apa. Se ridica incet, dar puteai sa vezi culoarea lui sangerie reflectata pe apa. Si atunci, cerul si apa pareau la fel, amandoua fiind colorate de soare. Rasuflarea calda a lui Harry parea singurul lucru care ajuta soarele ala sa se ridice din ape si sa incalzeasca pamantul. I-am privit fata care era perplexa, pierduta in ganduri. Ochii lui verzi aratau la fel ca si cerul: o panza intinsa in mijlocul careia un cerc stupid aparea si disparea cand voia. Obrajii ii erau luminati de sangeriul cerului si nu ma puteam decide la cine sa ma uit.

Cand mi-am intors capul inapoi spre cer, soarele era deja ridicat, iar marea a ramas aproape moarta. Asa eram eu si Harry? Daca el era soarele si eu marea? Sau daca eram cerul, obligata sa il privesc mereu si sa il ating cand vreau, dar el sa nu imi apartina niciodata. Ma simteam asa de trista la gandul ca Harry e Harry si eu eram eu. Asta insemna ca nu ne puteam avea unul pe altul. Eram si mai trista pentru ca ma gandeam la noi ca la un cuplu si dadeam dovada de slabiciune. Am devenit melancolica la gandul ca primul meu rasarit a fost langa el.