Dangerous Things - Harry Styles A.U. - FanFic

Capitolul 50

"You can't make decisions based on fear and the possibility of that might happen." - Michelle Obama

Buzele rozalii ale lui Harry s-au despicat usor, limba lui umezindu-le repede. Dupa care a spus:

- Muta-te cu mine.

Poftim?!

Prima mea reactie a fost sa ma pufneasca rasul. Am lasat cateva hohote usor fortate sa imi iasa pe gura, dar am realizat la scurt timp ca el nu glumea. El era serios. Avea sprancenele ridicate, asteptand un raspuns.

- Sa ma mut cu tine? am intrebat parca inecandu-ma cu fiecare cuvant.

- Da! a zis el entuziasmat.

- Harry, nu pot... mama mea nu ar fi de acord, nu o pot lasa singura tocmai acum! Chris si Silvia si-au luat un apartament, Amanda s-a mutat cu Eddie, iar mama ma are numai pe mine. In plus, e cam devreme sa vorbim de mutat. Ne stim doar de vreo trei luni.

- Skyler, in septembrie se face un an de cand ne stim, a zis el, mijindu-si ochii.

L-am privit uimita. In mai putin de o luna se facea un an de cand Harry a intrat in viata mea? Cum de a trecut totul asa repede? Mi se pare ca abia il cunosc pe Harry cel adevarat. Nu stiu aproape nimic despre el. Da, stiu lucrurile importante, cum ar fi trecutul sau si cu ce se ocupa, dar nu stiu ce ii place sa manance sau emisiunea lui preferata sau alte chestiuni marunte si neimportante. Daca lui ii place sa doarma cu geamul inchis? Nu pot respira cand un geam nu e deschis si asta ar insemna sa dormim in camere separate. Daca ne certam - si o sa o facem dupa cum stiu prea bine - si iese asa de rau incat trebuie sa plec? Unde ma voi duce? Nu am siguranta. Si ce naiba i-as spune mamei mele? Ah, mama! Ma vad cu tipul asta periculos pe care tu nu il agreezi deloc de mai putin de un an si urmeaza sa ma mut cu el intr-un apartament. Am mentionat ca nu urmeaza o facultate? De ce? Pentru ca impusca oameni si fratele lui dement vrea sa-l omoare! *nota de sarcasm*

- Apartamentul meu e destul de mare pentru amandoi, as plati eu totul si asa te-as sti in siguranta tot timpul. Crede-ma, Axel nu are nicio sansa in a gasi apartamentul meu. Si am fi mai mult timp impreuna! a inceput el sa spuna cu un entuziasm de speriat.

- Harry...

- Putem chiar sa aranjam putin locul. Promit sa incep sa fac curat!

- Harry...

- Bine, poate ca nu am sa o fac, dar o sa ma straduiesc.

- Harry! am strigat mai tare.

Nu era ca nu voiam sa ma mut cu el, dar nu puteam. Atatea lucruri puteau sa mearga prost. Pentru o clipa, gandul de a locui cu Harry mi s-a parut perfect. Il iubeam si as fi vrut sa ma pot muta cu el, sa fie ca si intr-un film. Dar aici vorbeam de Harry. Aici e viata reala.

Si cum s-ar presupune sa ii spun ca nu ma pot muta cu el inca atunci cand el ma priveste cu ochii aceia mari si un zambet copilaros pe buze care ii scoate in evidenta gropitele adanci? La naiba.

- Te iubesc, am murmurat eu, strangandu-i mana.

Zambetul i-a palit imediat, iar fata lui si-a reluat duritatea. Mana lui s-a tras, lasandu-mi buricele degetelor ca arse. Parca toata viata i-a disparut din privire, fericirea fiind inlocuita cu enervare.

- Nu vrei sa te muti, a constientizat el cu o voce ferma.

- Nu! am zis repede. Vreau, Harry! Vreau asa de tare sa ma mut!