Capitolul 30

31.4K 963 554
                                    

"I've got this Christmas song in my heart, I've got the candles glowing in the dark. That's the love that Christmas can bring Oh, why? 'Cause that's Christmas to me." - "That's Christmas to me",  Pentatonix

SKYLER’S POV

-          Nici nu stiu cum sa imi fac parul! am auzit vocea ingrijorata a Bellei la telefon.

-          De asta mergi la salon, nu? Ca sa te ajute cu o idee, am zis, privind tavanul camerei mele.

-          Skyler, trebuie sa arat perfect pentru asta.

-          Si o sa arati, dar daca ti-ai face mai putine griji, ar ajuta pe toata lumea. Niall o sa te placa oricum, am zis cu un zambet.

-          Deci vrei sa spui ca nu ai emotii pentru intalnirea cu Harry?

-          Nu e o intalnire, am spus, inchizand ochii.

-          Mergeti impreuna la bal. Este o intalnire. Nu exact ca si aceea de la restaurant, dar una frumoasa.

-          Acum ma stresezi si pe mine, am zis, ridicandu-ma in fund in patul meu.

-          Harry o sa te placa oricum, a zis ea, imitandu-mi cuvintele anterioare.

-          Tu nu trebuia sa fii undeva? am intrebat amuzata, incercand sa schimb subiectul.

-          Acum intru. Te sun dupa, in regula?

-          Sa-mi trimiti poze! am spus inainte sa inchid telefonul.

Mai aveam patru ore si trebuia sa merg la balul de Craciun… cu Harry. Imi amintesc ca in noaptea aceea terifianta am adormit langa el, dar cand m-am trezit nu mai era acolo. Imi amintesc mana lui, frecandu-mi usor spatele si buzele lui suierand usor pentru a ma linisti. M-am simtit asa penibil dupa criza mea din familie – la care el a a asistat – incat nici nu am stiut cum urma sa dau ochii cu el la scoala. Dar Harry a continuat normal, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, desi stiam ca il deranja. Ii vedeam maxilarul incordandu-se de fiecare data cand imi observa vanataia sub fondul de ten sau cand venea cu mine la locul de munca si, atunci cand ma schimbam si tricoul mis e ridica, putea vedea urme de lovituri.  Dar stia ca nu poate sa faca nimic. Nu urma sa se ia la bataie cu tatal meu si sincer nici nu voiam sa o faca.

Familia mea nu s-a recuperate inca. Chris si Amanda nu sunt deloc in spiritul sarbatorilor si nu sunt gata sa-l ierte pe tata. Nici eu nu sunt. Nu l-am mai privit in ochi si am evitat sa stau cu el prea mult in aceeasi camera. Mama e mai impaciuitoare si am auzit-o vorbind cu tata in soapta de multe ori. Mama il iertase pe jumatata, iar asta ma deranja… pe jumatate.

Deja se simtea Craciunul. Afara era zapada si seara vedeam pe strada luminata copii care se bulgareau in fata caselor. Craciunul era un lucru important in familia mea sau, ma rog, ce a mai ramas din ea. Silvia si Eddie urmau sa vina la noi deoarece rudele nu puteau si urma sa facem impreuna bradul si mancarea. Asta era partea mea preferata. Doar sa fim uniti ca si o familie acre ar trebui sa fim.

Dar acum era vineri, iar eu trebuia sa ma pregatesc. Era un eveniment mare in scoala. Holurile erau impanzite cu afise si directorul a tinut un discurs in care a specificat ca la petrecere nu se fuma, nu se consuma alcool si nu se participa fara tinuta festiva. Asta insemna ca o sa il vad pe Harry in camasa la un loc cu ceilalti “duri ai scolii”. Dar asta insemna ca mie imi trebuia o rochie. Asa ca eu si Bella am cutreierat toate magazinele la care ne-am putut gandi si ea si-a gasit o rochie alba, foarte simpla, dar croita minunat, care parca er afacuta pentru ea. Eu pe de alta parte am gasit mai greu pentru ca nu imi plac rochiile si a fost greu sa gasesc una care sa nu stea ca si un sac de cartofi pe mine. Am gasit o rochie de un albastru inchis care era mai scurta in fata si mai lunga in spate, incheindu-se cu un voal delicat care flutura cand paseam mai rapid. Venea perfecta pe mine, avand securizat in jurul gatului meu un fel de colier frumos si fin lucrat. Pe scurt, era rochia perfecta pentru mine.

Dangerous Things - Harry Styles A.U. - FanFicUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum