Dangerous Things - Harry Styles A.U. - FanFic

Capitolul 78

Hope is a good thing, maybe even the best of things, and good things never die. - Andy Dufresne (Shawshank Redemption)
There was never a night or a problem that could defeat sunrise or hope. - Bernard Williams 

Mansarda era o cabana, de fapt, despre care nu as putea spune neaparat ca e izolata. Erau case in jurul nostru si daca ma straduiam, vedeam perfect in curtea vecinului, dar doar daca ma straduiam. Era aproape o intimitate. Masina in care eram a intrat prima in garaj, ferindu-ne de potentialele priviri curioase.

Harry nu se trezise tot drumul. In schimb, eu m-am linistit si m-am imbarbatat. Nu era momentul sa... pur si simplu nu era momentul. Niall a deschis portiera mea si l-a tras pe Harry afara, lasandu-ma singura in masina cu voma. Am coborat ca sa ajut, dar baietii deja il purtau in casa. Bella si Perrie au ramas cu mine.

- Descalta-te aici, a zis Bella. Lasa tot ce e murdar si ma ocup eu.

M-am descaltat, iar inainte sa imi dau jos tricoul insangerat l-am privit putin.

- Esti in regula? a intrebat Perrie ingrijorata.

- Asta nu e normal, am raspuns, trecandu-mi tricoul peste cap si ramanand in sutien. Viata asta de cacat nu e normala.

- Niciodata nu e pentru noi, mi-a raspuns Perrie.

Mi-am trantit tricoul de perete nervoasa.

- De ce nu pentru noi? am intrabat rastit. De ce fix pentru noi trei nu e normala? De ce trebuie sa stau cu tricoul cu sange, cu pantofii plini de voma si cu cadavre in scara blocului meu?

Toate au iesit fara sa le dau eu voie. Am incercat sa ma calmez, faceam o scena in fata fetelor si nu imi placea. Ma simteam slaba iar, la dracu'. Am ridicat tricoul de pe jos.

- Imi pare rau, am murmurat.

Ele doar mi-au zambit compatimitor. Bella mi-a luat tricoul din maini si Perrie mi-a dat hanoracul ei, ea ramanand in tricou. Mirosea a Zayn. A parfumul lui. La dracu'. Am intrat in casa si Harry era pe canapea.

- Ceva? am intrebat.

- Tot asa. Cred ca i-a crescut putin temperatura, a zis Niall.

Avea bobite de transpiratie pe frunte acum si parea usor incruntat. Liam aducea un prosop imbibat cu apa ca sa il punem pe fruntea sa. Era intors usor pe o parte ca sa poata vomita. Tremura si mainile sale aveau spasme. Inca nu ma obisnuisem sa il vad asa. Cred ca nimeni nu se poate obisnui sa isi vada persoana iubita in felul acesta... inuman.

Odata cu toata boala, m-am schimbat si eu. Ma simteam desensibilizata, mult mai puternica, desi nu stiu daca era momentul ca eu sa ma maturizez pana in extrema asta... cel putin, poate nu asa. Pentru ca sa stai zi si noapte cu o persoana bolnava, sa incerci sa o ajuti si sa nu poti, sa vezi cum normalitatea ei se reduce la durere si insomnie... nu e placut. Nu e deloc placut, la naiba.

Era o liniste ciudata acum. Niall si Liam urmareau radioul politiei, Perrie si Bella curatau masina de urme si puneau lucrurile in ordine, Louis dadea telefoane in continuu, iar eu stateam cu Harry, il vegheam asa cum am facut de cand am aflat de boala. Isi luase ultimele doze. Daca astea nu l-au vindecat, nu stiu ce o va face. Niciodata nu am discutat despre posibilitatea in care el nu se vindeca dupa tratament. Niciodata—

Nu mi-am putut termina gandul. Harry si-a deschis ochii, uitandu-se direct la mine. M-am dat in spate socata si i-am strigat pe restul. Louis a fost primul ajuns langa mine. Harry a marait si s-a intors usor mai tare pe o parte, sprijinindu-se intr-un cot acum.

- Styles? a spart Louis linistea. Cum te simti?

- Ca si cum mi-am luat un sut in stomac, a murmurat el foarte ragusit.