Dangerous Things - Harry Styles A.U. - FanFic

Capitolul 39

"Adrenaline is wonderful. It covers pain. It covers dementia. It covers everything." - Jerry Lewis

   

-          Inca o data, a zis Amanda, tinand foaia in mana si ascutandu-ma din teoria pe care trebuia sa o stiu pentru a doua zi.

Maine era ziua cea mare. Maine aveam examenele si cele mai mari emotii din toata viata mea. Am inceput sa ii recit tot ce scria acolo, iar la sfarsit, Amanda a lasat foaia jos si a spus cu un zambet mare:

-          Esti mai mult decat pregatita pentru maine!

-          Am sa mor, am spus, trantindu-ma pe pat.

-          Intr-un final, da. Dar nu maine. Maine iti pui alarma la ora sapte, iar eu vin la sapte si un sfert ca sa ma asigur ca te-ai trezit. Te pregatesti, Chris te conduce pana la scoala si la noua incepi examenul. Dupa doua ore, esti gata si ai scapat de griji.

-          Asta pana vin rezultatele. Cat a durat la tine?

-          Cam doua saptamani, dar nu cred ca e la fel. Vor trebui sa aleaga din mai multi candidate.

-          Si daca nu ma aleg pe mine?

-          O sa te aleaga! Acum, du-te si culca-te!

Amanda a iesit din camera mea si mi-a oferit un zambet linistitor. Era abia ora zece, dar trebuia sa fiu odihnita. Mi-am verificat din nou geanta pentru mine, asigurandu-ma ca nu am uitat nimic. Eram pregatita. O sa fie bine, nu? Si daca nu o sa ma aleaga, asta e, viata continua. Eram pregatita pentru un esec. Mai erau mii de alti elevi si mai buni care aplicau, deci de ce m-ar alege pe mine? Daca aveam noroc si pile acolo sus, voi reusi. Daca nu... ei bine, am multa ciocolata in casa la ora actuala.

Am facut in acest weekend scopul meu sa nu ma gandesc la Harry. Nu mi-a prea reusit sambata, dar azi, am fost in regula. Mi-am ocupat timpul cu orice altceva in afara de Harry. Nu voiam sa ma supra solicit, asa ca am luat-o usor. Am dormit cat am vrut, am iesit afara, am citit, m-am uitat la filme si asa mai departe. Daca esuez, macar o fac pe propia raspundere.

Am tras cuverturile si m-am bagat sub ele. Maine se va decide ce se intampla cu viitorul meu. Voi ajunge la NYU sau nu. Era asa simplu. Am stat destul de mult cu ochii deschisi, gandindu-ma la ziua de maine si incercand sa imi linistesc stomacul ce facea tumbe.

Am auzit cateva lovituri in geam. Bine, poate ploaia ma va linisti. Ploaia e buna, nu? Am incercat sa ma linistesc la sunetul ritmic al picurilor... care au fost trei la numar. Apoi, mai multi consecutiv, lovind nervos. Asta nu era ploaie.

M-am ridicat ca arsa si am aprins lumina. Am vazut un cap carliontat si o privire enervata. Cretinul de Harry statea iar atarnat de pervazul meu nenorocit! La naiba, mi-a stricat tot planul. Consideram ideea sa sting lumina si sa il ignor cand l-am vazut alunecand si adunatura de carlionti s-a lasat in jos brusc. Am deschis geamul, speriata ca a cazut. Dar asta nu se intamplase. Inca se tinea de pervazul meu. S-a ridicat si a intrat in camera mea, asa cum facea de obicei.

-          Ce naiba faci? am intrebat in soapta.

-          Stiu ca ai spus ca vorbim dupa examene—

-          Atunci de ce mama dracului nu ma lasi in pace? i-am taiat vorba cu o privire exasperata.

El s-a incruntat. Nu mai vazusem ochii aia de doua zile si imi pareau doua luni. Dar nu era destul cat sa ma arunc in bratele lui.

-          Bine, fii capoasa! a zis putin cam prea tare.

S-a intors pe calcaie pentru a iesi. Si-a trecut picioarele pe pervaz, fiind acum cu spatele la mine. Ma asteptam sa sara, dar nu a facut-o. S-a intors spre mine in asa fel incat sa ii vad profilul. Limba sa i-a umezit buzele dupa care a spus cu o voce joasa: